18 definiții pentru pogonici pocănici poganici poganaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić.

pogonici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/31 / V: (rar) ~orici, (reg) pocăn~ sm, ~gan~, ~găn~, ~naci, / Pl: (1-3), (4-5) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car Si: (reg) biriș, pognitor, pogonaș (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ține coarnele plugului, când se ară Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plătit după numărul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă Si: (reg) cruce. corectată

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić.

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Popular) Băiat care mînă vitele la arat. Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179.

POGONÍCI ~ m. pop. Băiat care mână vitele (în timpul aratului). /<bulg. pogoniț

pogonícĭ m., pl. tot așa (vsl. pogoničĭ, care închiriază munca, care conduce lucrurile; rut. pogonič, mînător. V. pohonț). Mold. Cel ce mînă boiĭ la plug (în Trans. pogănicĭ). Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu.

pogoniciu m. cel ce mână plugul. [Serb. POGONIČ].

pogonár m. (d. pogon). Munt. Lucrător agricol agajat cu pogonu, nu cu ziŭă. (În Dobr. și pogonicĭ). Mold. Lucrător la vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pogoníci (pop.) s. m., pl. pogoníci, art. pogonícii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POGONÍCI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mână vitele la arat.)

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mînă vitele la arat.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.

Intrare: pogonici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogonici
  • pogoniciul
  • pogoniciu‑
plural
  • pogonici
  • pogonicii
genitiv-dativ singular
  • pogonici
  • pogoniciului
plural
  • pogonici
  • pogonicilor
vocativ singular
  • pogoniciule
  • pogonice
plural
  • pogonicilor
pocănici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poganici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poganaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pogonici pocănici poganici poganaci

  • 1. popular Băiat care mână vitele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plugar diminutive: pogonicel attach_file un exemplu
    exemple
    • Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179.
      surse: DLRLC

etimologie: