18 definiții pentru pogonici pocănici poganici poganaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić.

pogonici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/31 / V: (rar) ~orici, (reg) pocăn~ sm, ~gan~, ~găn~, ~naci, / Pl: (1-3), (4-5) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car Si: (reg) biriș, pognitor, pogonaș (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ține coarnele plugului, când se ară Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plătit după numărul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă Si: (reg) cruce. corectată

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić.

POGONÍCI, pogonici, s. m. (Popular) Băiat care mînă vitele la arat. Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179.

POGONÍCI ~ m. pop. Băiat care mână vitele (în timpul aratului). /<bulg. pogoniț

pogonícĭ m., pl. tot așa (vsl. pogoničĭ, care închiriază munca, care conduce lucrurile; rut. pogonič, mînător. V. pohonț). Mold. Cel ce mînă boiĭ la plug (în Trans. pogănicĭ). Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu.

pogoniciu m. cel ce mână plugul. [Serb. POGONIČ].

pogonár m. (d. pogon). Munt. Lucrător agricol agajat cu pogonu, nu cu ziŭă. (În Dobr. și pogonicĭ). Mold. Lucrător la vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pogoníci (pop.) s. m., pl. pogoníci, art. pogonícii

pogoníci s. m., pl. pogoníci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POGONÍCI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mână vitele la arat.)

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mînă vitele la arat.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pogoníci, pogoníci, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.

Intrare: pogonici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogonici
  • pogoniciul
  • pogoniciu‑
plural
  • pogonici
  • pogonicii
genitiv-dativ singular
  • pogonici
  • pogoniciului
plural
  • pogonici
  • pogonicilor
vocativ singular
plural
pocănici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poganici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poganaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)