pogonici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 247^v/31 / V: (rar) ~orici, (reg) pocăn~ sm, ~gan~, ~găn~, ~naci, / Pl: (1-3), (4-5) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car Si: (reg) biriș, pognitor, pogonaș (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ține coarnele plugului, când se ară Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plătit după numărul de pogoane¹ (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă Si: (reg) cruce. corectat(ă)