pogaci sf vz pogace

POGACE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din sb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

bogace sf vz pogace

bogaciu² sn vz pogace

bohaci sn vz pogace

pogace [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 325 / V: (reg) boace sf, bogace sf, bogaci sn, bohaci sn, ~aci sn, ~acie sf, pohace sf, pohagi sn, pohoace sf / Pl: ~găci, ~ / E: mg pogácsa, ger dal Pogatsche, srb pogača] 1 sf Turtă făcută din făină de grâu cu jumări de porc sau din mălai, preparată în diferite feluri după regiune, coaptă de obicei în vatră, sub spuză. 2 sf (Reg; îe) E pace de ~ Se spune pentru a arăta că nu se poate face cu nici un chip un lucru. 3 sf (Trs; Ban; spc) Azimă făcută din făină de grâu prin coacerea aluatului în spuza din vatră. 4 sf (Trs; spc) Un fel de pâine făcută cu scorțișoară, care se mănâncă la serbările familiale. 5 sf (Trs; spc) Pâinișoară făcută din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea. 6 sf (Mun; spc) Un fel de turtă dulce făcută din aluatul rămas de la alte produse de patiserie. 7 sf (Buc; Trs) Pâine de grâu muiată în miere, care se dă mirilor după cununie. 8 sf (Trs) Mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 9 sf (Trs) Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de dovleac din care s-a extras uleiul. 10 sf (Reg; csc) Mâncărurile servite de familia viitorului mire cuscrilor în ziua logodnei. 11 a (Trs; Ban; îs) Mere ~găci Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.

pogacie sf vz pogace

pogăci vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ăcesc / E: pogace] (Îvr) A mânca des pogăci (1).

pohace sf vz pogace

pohagi sf vz pogace

pohoace sf vz pogace

BOGACIU (pl. -ace) sn., BOGACE sf. 🍽 POGACE: o calfă pisa... covrigi uscați pentru bogaci (CAR).

POGACE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

POGACE, pogăci, s. f. (Popular) Turtă preparată în diferite feluri, după regiuni. Mîncară și cea din urmă pogace (turtă) de cenușă. RETEGANUL, P. III 72. Lacomi sînt ochii la pogace. ȚICHINDEAL, F. 10. Pogace rasă Sub streșină de casă (Fereastra). GOROVEI, C. 148. – Variantă: pohace (NEGRUZZI, S. I 285), pohaci (ALECSANDRI, T. 965), s. f.

POHACE s. f. v. pogace.

POGACE ~i f. 1) Turtă de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de grâu. /<sb. pogața, ung. pogácsa

POGACE s.f. (Ban.) Azimă. Pogacsĕ. Azyma. AC, 361. Etimologie: magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche, scr. pogača. Vezi și pogăci.

POGĂCI vb. (Ban.) A mînca (des) pogace. Pogĕcsesk. Azymis frequentor utor. AC, 361. Etimologie: pogace + suf. -i. Vezi și pogace.

bogaciu n. turtă coaptă bine în foc (în Mold. bohaciu și bohace): învârtite și bohaciu AL. [Slav. POGAČA (din it. focaccia)].

pogace f. turtă de mămăligă presărată cu sare și coaptă bine în foc. [Serb. POGAČA (v. bohaciu)].

pohace f. Mold. V. pogace: pohaci, plăcinte AL.

bogáce, bogácĭ V. pogace.

bohácĭ V. pogace.

pogáce și poháce f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. pogača, bg. pogačĭ, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt în cenușă, care vine d. focus, vatră; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogátsa, fogátsa; turc. bogaça, pogaça, fogaça; ung. pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov. pohoace, pl. ocĭ; în Munt. bogace, maĭ des bogacĭ n., pl. urĭ). Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă. Trans. Lipie, pedea. – Și bohacĭ, pl. urĭ (Al.).

poháce, V. pogale.

pohoáce, V. pogace.

pogace (pop.) s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci

pogace (pop.) s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci

pogace s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci

pogace (-e), s. f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.

pogace, pogăci, s.f. (reg.) 1. turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de fâină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. 2. azimă în spuză. 3. turtă dulce. 4. pâine muiată în miere, care se dă mirilor. 5. mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 6. turtă din semințe de floarea soarelui sau de dovleac, după extragerea uleiului din ele. 7. mâncarea servită cuscrilor în ziua logodnei de către mire.

pogăci, pogăcesc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).

pohace s.f. (reg.) v. pogace.

pogace, s.f. – (reg.) Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se folosește ca hrană la animale. „Turtă coaptă în spuză și făcută din mămăligă, în care se pune și aiu” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Pogăcean, Pogăciaș, Pogăceș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din srb. pogača (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX), magh. pogácsa „turtă dulce” (Galdi, cf. DER; DEX, MDA), germ. dial. Pogatsche (DEX, MDA).

pogace, s.f. – 1. Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se folosește ca hrană la animale. 2. (gastr.) „Turtă coaptă în spuză și făcută din mămăligă, în care se pune și aiu” (Papahagi 1925). Pogacea, poreclă. Pogăcieș, nume de familie (nobiliară) din Hideaga. – Din srb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche (DEX).