2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din sb. povi.

pofil sn [At: DLR / V: sf / A și: pofil / Pl: ? / E: cf povilă] (Mun) Funie cu care se leagă capul unui animal domestic de picior, ca să nu fugă sau să nu poată ajunge cu gura la crengile pomilor.

PÓFIL, pofile, s. n. Curea de ham sau de șa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.

PÓFIL, pofile, s. n. (Popular) Cureaua de la ham sau de la șa care se trece pe sub coada calului. I s-a rupt pofilu-ndată, pe o vale coborînd. PANN, P. V. III 89. Șaua pe Vînăt așază... Cu pofilul Numai fluturi, Ladrum lung Să mi-i tot scuturi. TEODORESCU, P. P. 612.

pofil n. curea lungă ce se trece pe sub coada calului: învățat ca calul cu pofilul. [Amplificat din pochi, pofi = serb. POVI].

pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pofíl (-luri), s. n. – Taftur. Sl. pochilŭ „încovoait”, contaminat cu sb., cr. povi „taftur”, de unde pofi, s. m. pl. (Trans., taftur). Explicația numai prin sb. (Cihac, II, 273; Tiktin) pare insuficientă fonetic. Cf. pocîltit, popi.

Intrare: pofil
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofil
  • pofilul
  • pofilu‑
plural
  • pofiluri
  • pofilurile
genitiv-dativ singular
  • pofil
  • pofilului
plural
  • pofiluri
  • pofilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pofil
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofil
  • pofilul
  • pofilu‑
plural
  • pofile
  • pofilele
genitiv-dativ singular
  • pofil
  • pofilului
plural
  • pofile
  • pofilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)