7 definiții pentru podurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podeț. – Pod + suf. -urel.

PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podeț. – Pod + suf. -urel.

podurel sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: poduri (pll pod1) + -el] 1-4 (Pop; șhp; mpl) Podeț1 (4-7).

PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podișor. Fapt-am, doamne, iar am fapt, Podurele-n locuri grele. TEODORESCU, P. P. 29.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podurél (rar) s. n., pl. poduréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: podurel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podurel
  • podurelul
  • podurelu‑
plural
  • podurele
  • podurelele
genitiv-dativ singular
  • podurel
  • podurelului
plural
  • podurele
  • podurelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

podurel

etimologie:

  • Pod + sufix -urel.
    surse: DEX '98 DEX '09