PODUȘCĂ, poduști, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

podușcă¹ sf [At: (a. 1761) URICARIUL VII, 30 / V: ~șc sm / Pl: ~ști, (înv) ~ușci / E: pod¹ + -ușcă] 1 (Îvr) Galerie subterană Si: tunel. 2 (Îrg) Canal (de scurgere) al unei ape curgătoare folosit adesea pentru irigații. 3 (Îrg) Șanț cu apă folosit pentru irigații. 4-7 (Îrg; șhp) Podeț¹ (4-7). 8 (Reg) Podeț¹ (8).

podușcă² sf [At: H X, 69 / V: pro~ / Pl: ~ști / E: ucr подушка] 1 (Buc; Mol) Bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau la căruță, pentru a-i mări rezistența. 2 (Buc) Capac metalic care căptușește capetele osiei roții carului, sau a căruței spre a le feri de uzură. 3 (Reg; îf produșcă) Lemn scurt și nu prea gros pentru transportul buștenilor.

PODUȘCĂ, poduște, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

PODUȘCĂ, poduște, s. f. (Rar) Trecătoare, spărtură, deschizătură făcută în malul unui iaz. Cînd vrea să-l scurgă [iazul], face o ruptură provizorie în iezătură, numită podușcă, pe care apoi o astupă la loc. ANTIPA, P. 58.

podușc sm vz podușcă¹

produșcă² sf vz podușcă^2[1] corectat(ă)

podușcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduștii; pl. poduști

podușcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduștii; pl. poduști

podușcă s. f., g.-d. art. poduștei; pl. poduște

podușcă¹, poduști, s.f. (înv. și reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații; șanț cu apă pentru irigații. 2. galerie subterană, tunel. 3. pod mic, podeț peste un râu.

podușcă², poduști, s.f. (reg.) 1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența. 2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură. 3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor.