12 definiții pentru podușcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODÚȘCĂ, poduști, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

podușcă1 sf [At: (a. 1761) URICARIUL VII, 30 / V: ~șc sm / Pl: ~ști, (înv) ~ușci / E: pod1 + -ușcă] 1 (Îvr) Galerie subterană Si: tunel. 2 (Îrg) Canal (de scurgere) al unei ape curgătoare folosit adesea pentru irigații. 3 (Îrg) Șanț cu apă folosit pentru irigații. 4-7 (Îrg; șhp) Podeț1 (4-7). 8 (Reg) Podeț1 (8).

podușcă2 sf [At: H X, 69 / V: pro~ / Pl: ~ști / E: ucr подушка] 1 (Buc; Mol) Bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau la căruță, pentru a-i mări rezistența. 2 (Buc) Capac metalic care căptușește capetele osiei roții carului, sau a căruței spre a le feri de uzură. 3 (Reg; îf produșcă) Lemn scurt și nu prea gros pentru transportul buștenilor.

PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă.

PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Rar) Trecătoare, spărtură, deschizătură făcută în malul unui iaz. Cînd vrea să-l scurgă [iazul], face o ruptură provizorie în iezătură, numită podușcă, pe care apoi o astupă la loc. ANTIPA, P. 58.

produșcă2 sf vz podușcă2[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz poduscă2 LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

podușcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduștii; pl. poduști

podușcă (înv.) s. f., g.-d. art. poduștii; pl. poduști

podúșcă s. f., g.-d. art. podúștei; pl. podúște

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podúșcă1, podúști, s.f. (înv. și reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații; șanț cu apă pentru irigații. 2. galerie subterană, tunel. 3. pod mic, podeț peste un râu.

podúșcă2, podúști, s.f. (reg.) 1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența. 2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură. 3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor.

Intrare: podușcă
podușcă2 (pl. -ști) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podușcă
  • podușca
plural
  • poduști
  • poduștile
genitiv-dativ singular
  • poduști
  • poduștii
plural
  • poduști
  • poduștilor
vocativ singular
plural
podușcă3 (pl. -șci) substantiv feminin
substantiv feminin (F48)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podușcă
  • podușca
plural
  • podușci
  • podușcile
genitiv-dativ singular
  • podușci
  • podușcii
  • podușchii
  • podușcăi
plural
  • podușci
  • podușcilor
vocativ singular
plural
podușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podușcă
  • podușca
plural
  • poduște
  • poduștele
genitiv-dativ singular
  • poduște
  • poduștei
plural
  • poduște
  • poduștelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podușcă, poduștisubstantiv feminin

  • 1. învechit Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. DEX '09
    • diferențiere rar Trecătoare, spărtură, deschizătură făcută în malul unui iaz. DLRLC
      • format_quote Cînd vrea să-l scurgă [iazul], face o ruptură provizorie în iezătură, numită podușcă, pe care apoi o astupă la loc. ANTIPA, P. 58. DLRLC
etimologie:
  • Pod + sufix -ușcă. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.