16 definiții pentru pocoli păcălui pocăli pocălui poclui pocului pucului


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pocoli [At: MOLNAR / V: păcălui, ~căli, ~coi, (css) ~călui, ~clui, ~cului, pucului / Pzi: ~lesc / E: mg pakol] 1 vt (Trs) A împacheta. 2 vt (Reg) A stivui. 3 vt (Trs; îf pocălui) Abate tare pe cineva. 4 vr (Reg; îf pocăli) A se muta. 5-6 vir (Pop) A sta liniștit. 7-8 vir (Mar; Mol) A se stabili într-un anumit loc. 9-10 vit (Pop; îe) A nu putea (sau a nu avea a) poclui A nu avea liniște. 11-12 vit (Pop; îae) A nu avea astâmpăr.

poclui1 vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~esc / E: ns cf ger backen] (Olt) A prăji (1).

pocluĭésc v. tr. (slav). Meh. Prăjesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCOLÍ vb. v. ambala, împacheta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pocolí, pocolésc, vb. IV (reg.) 1. a împacheta. 2. (în forma „pocălui”) a bate tare, a snopi, a burduși în bătaie. 3. (refl.; în forma „pocăli”) a se muta. 4. a strivi. 5. a sta liniștit, potolit; a se așeza, a se fixa într-un anumit loc.

pocluí, pocluiésc, vb. IV (reg.) a prăji.

pocluí, pocluiesc, (pocoli), vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra (Papahagi, 1925; Memoria, 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud, 1908): „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria, 2001: 36); „În sat să nu pocluiesc, / Da-n lume să pribegesc” (Țiplea, 1906: 423). – Din magh. pakol (MDA).

pocluí, pocluiesc, (pocoli), vb. intranz. – 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra (Papahagi 1925; Memoria 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud 1908): „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria 2001: 36); „În sat să nu pocluiesc, / Da-n lume să pribegesc” (Țiplea 1906: 423). – Din magh. pakol (MDA).

Intrare: pocoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocoli
  • pocolire
  • pocolit
  • pocolitu‑
  • pocolind
  • pocolindu‑
singular plural
  • pocolește
  • pocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocolesc
(să)
  • pocolesc
  • pocoleam
  • pocolii
  • pocolisem
a II-a (tu)
  • pocolești
(să)
  • pocolești
  • pocoleai
  • pocoliși
  • pocoliseși
a III-a (el, ea)
  • pocolește
(să)
  • pocolească
  • pocolea
  • pocoli
  • pocolise
plural I (noi)
  • pocolim
(să)
  • pocolim
  • pocoleam
  • pocolirăm
  • pocoliserăm
  • pocolisem
a II-a (voi)
  • pocoliți
(să)
  • pocoliți
  • pocoleați
  • pocolirăți
  • pocoliserăți
  • pocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • pocolesc
(să)
  • pocolească
  • pocoleau
  • pocoli
  • pocoliseră
păcălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poclui
  • pocluire
  • pocluit
  • pocluitu‑
  • pocluind
  • pocluindu‑
singular plural
  • pocluiește
  • pocluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocluiesc
(să)
  • pocluiesc
  • pocluiam
  • pocluii
  • pocluisem
a II-a (tu)
  • pocluiești
(să)
  • pocluiești
  • pocluiai
  • pocluiși
  • pocluiseși
a III-a (el, ea)
  • pocluiește
(să)
  • pocluiască
  • pocluia
  • poclui
  • pocluise
plural I (noi)
  • pocluim
(să)
  • pocluim
  • pocluiam
  • pocluirăm
  • pocluiserăm
  • pocluisem
a II-a (voi)
  • pocluiți
(să)
  • pocluiți
  • pocluiați
  • pocluirăți
  • pocluiserăți
  • pocluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pocluiesc
(să)
  • pocluiască
  • pocluiau
  • poclui
  • pocluiseră
pocului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pucului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)