16 definiții pentru pocnitură pocănitură pomnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură.

POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură.

pocnitu sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~căn~, pomn~ / Pl: ~ri / E: pocni + -tură] 1-3 Pocnet2 (1-3). 4 Lovitură scurtă și puternică. 5 Pocnet2 (5). 6 Crăpătură. 7 Spărtură. 8 (Rar) Fisură. 9 (Reg) Cantitate de porumb care se pune o dată în ciur când se fac floricelele.

POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Trosnitură, detunătură; pocnet. Pocniturile de bici deșteptau etnii. SADOVEANU, O. IV 467. În pîlnia telefonului se aude numai o sfîrutură continuă și pocnituri metalice. C. PETRESCU, Î. II 15. Cînd dă să între-n poala viei... puff!! o pocnitură de pușcă și boierul se răstoarnă. RETEGANUL, P. I 20.

pocnitúră f., pl. ĭ (d. pocnesc). Rezultatu pocniriĭ, pocnet: pocniturĭ de obuze, de puștĭ, de cĭocane, de bice.

POCĂNITÚRĂ s. f. v. pocnitură.

POCĂNITÚRĂ s. f. v. pocnitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocnitúră s. f., g.-d. art. pocnitúrii; pl. pocnitúri

pocnitúră s. f., g.-d. art. pocnitúrii; pl. pocnitúri

pocănitúră (reg.) s. f., g.-d. art. pocănitúrii; pl. pocănitúri

pocănitúră s. f. g.-d. art. pocănitúrii; pl. pocănitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCNITÚRĂ s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 2. v. plesnitură.

POCNITU s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 2. plesnitură, trosnitură. (~ de bici.)

POCĂNITU s. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, (reg.) bontăneală, bontănitură. (O ~ ritmică.)

Intrare: pocnitură
pocnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnitu
  • pocnitura
plural
  • pocnituri
  • pocniturile
genitiv-dativ singular
  • pocnituri
  • pocniturii
plural
  • pocnituri
  • pocniturilor
vocativ singular
plural
pocănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănitu
  • pocănitura
plural
  • pocănituri
  • pocăniturile
genitiv-dativ singular
  • pocănituri
  • pocăniturii
plural
  • pocănituri
  • pocăniturilor
vocativ singular
plural
pomnitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pocnitură pocănitură pomnitură

etimologie:

  • Pocni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09