POCNITURĂ, pocnituri, s. f. Trosnitură, detunătură; pocnet. Pocniturile de bici deșteptau cînii. SADOVEANU, O. IV 467. În pîlnia telefonului se aude numai o sfîrîitură continuă și pocnituri metalice. C. PETRESCU, Î. II 15. Cînd dă să între-n poala viei... puff!! o pocnitură de pușcă și boierul se răstoarnă. RETEGANUL, P. I 20.