3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.

PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.

pocnet1 sm [At: LEXIC REG. 117 / Pl: ~eți / E: pocni + -et cf pocnet] (Buc) 1 Persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2 Persoană certăreață.

pocnet2 [At: ȘEZ. IX, 52 / V: (reg) ~nit, pomnet sn / Pl: (1-11) ~e sn / E: pocni + -et] 1 sn Zgomot caracteristic, surd și puternic, produs prin lovire, batere, apăsare Si: pocneală1 (2), pocnitură (1), (rar) plescăit (5). 2 sn Zgomot caracteristic produs de o explozie, de descărcarea unei arme etc. Si: pocneală1 (3), pocnitură (2), (rar) plescăit (6). 3 sn Zgomot caracteristic produs de arderea unui lucru Si: pocneală1 (4), pocnitură (3), (rar) plescăit (7). 4 sn (Reg; îlav) Într-un ~ Într-o clipă Si: imediat, îndată, numaidecât. 5 sn (Rar) Zvâcnitură a tâmplelor. 6 sn (Rar) Lovitură scurtă și puternică. 7 sn Zgomot caracteristic produs de spargere, crăpare Si: (rar) pocnitură (5). 8 sn Zgomot caracteristic produs de rupere prin întindere, solicitare prea mare etc. 9 sn (Mun; îe) A-i lua (cuiva) ~ul A obliga pe cineva să tacă. 10 sn (Mun; îae) A face să cadă grav bolnav, aproape de moarte. 11 sn (Mun; pex; îae) A face pe cineva să moară. 12 sms (Mol; în imprecații; art) Dracul. 13 sms (Îe) A se duce ~ului (sau la ~ul, în ~ul) A se duce dracului. 14 sms (Mol; îlv) A da în ~ul A părăsi. 15 sms (Mol; îal) A renunța la cineva sau ceva. corectată

POCNÉT, pocnete, s. n. Zgomot surd (și puternic) produs de o lovitură, de un corp care se izbește, se sparge sau plesnește, de o explozie etc.; pocnitură, plesnet, plesnitură. S-auzea un pocnet mărunt și cioburile zor- năiau la piciorul mesei. CAMILAR, N. I 80. Și parc-aud pocnet de bici Și glas stăruitor de slugă. GOGA, P. 21. ♦ (Rar) Zvîcnire a tîmplelor. Tîmplele îl năuceau cu pocnetele lor. GALACTION, O. I 300.

PÓCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et

pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.

pócnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură.

pocneț sm [At: DR VII, 396 / Pl: ~i / E: pocni + -eț] 1-2 (Reg; șdp) Copil (rău).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pócnet s. n., pl. pócnete

pócnet s. n., pl. pócnete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÓCNET s. v. pocnitură.

POCNET s. pocnitură, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (Un ~ de armă.)

PÓCNETUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

pocnetul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pocnét, pocnéți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.

pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău.

Intrare: pocnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnet
  • pocnetul
  • pocnetu‑
plural
  • pocnete
  • pocnetele
genitiv-dativ singular
  • pocnet
  • pocnetului
plural
  • pocnete
  • pocnetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pocneț
pocneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocneț
pocneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)