12 definiții pentru pocal bocal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri.Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

pocal sn [At: ȚICHINDEAL, F: 167/19 / V: (reg) bocai, bo~ (Pl: ~uri, ~i) sm, boca sf / Pl: ~e / E: ger Pokal, srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc., cu deschizătură largă, de diferite forme și mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de”) Conținut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaș folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor.

POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri.Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.

POCÁL, pocale, s. n. Pahar mare, cană; bocal. Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.

POCÁL ~e n. 1) Pahar mare (de metal, de sticlă etc.) cu gura largă, din care se bea, mai ales, vin. 2) Conținutul unui astfel de pahar. [Pl. și pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal

pocal n. pahar: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.

BOCÁL s. n. v. pocal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocál s. n., pl. pocále/pocáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCÁL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

POCAL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.)

Intrare: pocal
pocal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocal
  • pocalul
  • pocalu‑
plural
  • pocale
  • pocalele
genitiv-dativ singular
  • pocal
  • pocalului
plural
  • pocale
  • pocalelor
vocativ singular
plural
bocal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocal
  • bocalul
  • bocalu‑
plural
  • bocale
  • bocalele
genitiv-dativ singular
  • bocal
  • bocalului
plural
  • bocale
  • bocalelor
vocativ singular
plural
bocal1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocal
  • bocalul
  • bocalu‑
plural
  • bocaluri
  • bocalurile
genitiv-dativ singular
  • bocal
  • bocalului
plural
  • bocaluri
  • bocalurilor
vocativ singular
plural
pocal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocal
  • pocalul
  • pocalu‑
plural
  • pocaluri
  • pocalurile
genitiv-dativ singular
  • pocal
  • pocalului
plural
  • pocaluri
  • pocalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocal bocal

  • 1. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut.
    surse: DEX '09 sinonime: coboc
    • 1.1. Conținutul unui pocal.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.2. Pahar mare.
      exemple
      • Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.
        surse: DLRLC

etimologie: