pocânzeu² sm [At: H XVI, 26 / Pl: ~ei / E: nct] (Bot; Olt) Ghiocel (Galanthus nivalis).

pocânzeu¹ sm [At: DDRF / V: (reg) ~cazer, ~cazău, ~ând, ~ndău, ~ndel, ~ndeu, ~el, pocazer, pochind, pochinder, pochinzer, pogănzie / Pl: ~ei / E: nct] 1 (Reg; mpl) Vornicel la nuntă. 2 (Reg; mpl) Fiecare din flăcăii călare care însoțește mirele când merge să ia mireasa de la părinți sau când merge prin sat să strângă daruri, a doua zi după nuntă. 3 (Reg; mpl) Fiecare din părinții mirelui sau ai miresei. 4 (Reg; pex; mpl) Orice altă rudă în raport cu mirii. 5 (Reg; mpl) Rudă a miresei trimisă cu daruri din partea părinților acesteia la ginere. 6 (Reg; mpl) Invitat al miresei care, cu alaiul socrilor mici, ia parte la masa ginerelui. 7 (Reg) Nuntaș (1). 8 (Reg) Pețitor. 9 (Reg; îf pocândeu) Sol călare trimis de o autoritate cu ordine sau știri într-o comună. 10 (Reg; lpl) Zestre a miresei, dusă, de obicei, a doua zi după nuntă, cu căruța, la casa mirelui. 11 (Mun; Mol) Petrecere care se face la țară în casa mirilor, a doua zi după nuntă.

pocanzer sm vz pocânzeu¹

pocazău sm vz pocânzeu¹

pocazer sm vz pocânzeu¹

pocând sm vz pocânzeu¹

pocândău sm vz pocânzeu¹

pocândel sm vz pocânzeu¹

pocândeu sm vz pocânzeu¹

pocânzel sm vz pocânzeu¹

pochind sm vz pocânzeu¹

pochinder sm vz pocânzeu¹

pochinzer sn vz pocânzeu¹

pogănzie sf vz pocânzeu

pocânzel m. pl. Tr. prietenii și rudeniile ginerelui: spune la cei pocânzei să vină să vadă și ei POP. [Origină necunoscută].

pochinzér, V. pocînzer.

pocînzéŭ m. (slav?) Vest. Vornicel, colăcer (care, cu alțiĭ împreună, în căruță și cu lăutarĭ, aduce zestrea mireseĭ la casa mireluĭ). – Și pochinzér (Iov. 224 și 225). V. cotoĭer.

pocânzeu (reg.) s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art. pocânzeii

pocânzeu (reg.) s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art. pocânzeii

pocânzeu s. m., art. pocânzeul; pl. pocânzei, art. pocânzeii

POCÂNZEU s. v. colăcar.

pocînzeu s. v. COLĂCAR.

pocînzel (-ei), s. m. – Însoțitor al mirelui la nunțile țărănești, trebuie să poarte darurile și să ajute la mutarea miresei. – Var. pocînzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, cf. v. rus. poklisarĭ „trimis”. Nu se folosește în Mold.

pocânzeu, pocânzei, s.m. (reg.) ghiocel.

pocânzel, (pocânzeu), pocânzei, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii și rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuții la o nuntă țărănească; vornicel. 3. părinții mirelui și miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntaș. 7. pețitor. 8. sol călare trimis de o autoritate cu ordine și știri într-o comună. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la țară în casa mirilor, a doua zi de nuntă.