3 intrări
20 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- specializate (2)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
po-3 [At: TDRG / E: bg по-] Element prim de compunere care servește la formarea unor adjective și, mai rar, substantive sau verbe folosite de obicei în pereche cu adjectivul, substantivul sau verbul temă, ca: negru-ponegru, leit-poleit, acreală-poacreală, robot-porobot etc., având rolul de a întări sensul exprimat de acestea.
po2 pp [At: CONTRIBUȚII, III, 80 / E: slv по] (Slî) Câte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
po1 i [At: A III, 3 / E: fo] (Reg; îcr pui) Cuvânt cu care se strigă găinile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLONIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLONIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poloniu sn [At: ENC. TEHN. I, 108 / V: ~um / E: fr polonium] Element chimic radioactiv obținut prin dezintegrarea minereurilor de uraniu sau prin diverse reacții nucleare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polonium sn vz poloniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLONIU s. n. Element radioactiv, din familia uraniului, care se găsește în pehblendă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLONIU s.n. Element radioactiv care se găsește în pehblendă. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLONIUM s.n. v. poloniu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLONIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLONIU n. Metal alb-argintiu radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă de neutroni. /<fr. polonium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poloniu [niu pron. nĭu] s. n., art. poloniul; simb. Po
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poloniu [niu pron. nĭu] s. n., art. poloniul; simb. Po
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poloniu s. n. [-niu pron. -niu], art. poloniul; simb. Po
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
po1 interj. (reg.; în corelație cu „pui”) cuvânt cu care se strigă găinile.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
po2 prep. (înv.) câte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Po, simbol chimic pentru poloniu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PO v. Pad.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAD (PO) 1. Fluviu în N Italiei; 620 km; supr. baz.: 74,9 mii km2. Izv. din Alpii Cotici, străbate o câmpie joasă, unde primește numeroși afluenți (Dora Baltea, Dora Riparia, Tanaro), trece prin Piacenza și Cremona și se varsă în M. Adriatică printr-o deltă întinsă, cu șase brațe principale. Regim hidrologic variabil; provoacă uneori inundații. Indiguit pe lungimi mari. Navigabil de la Torino. 2. Câmpia Padului, câmpie aluvială și piemontană în Italia, străbătută axial de fl. P. și transversal de Adige, situată între Alpi, Apenini și Alpii Dinarici. S-a format prin colmatarea unui vechi golf al M. Adriatice cu aluviuni transportate de râuri din Alpi și Apenini. Alt. de 0-100 m în partea centrală și până la 500 m la contactul cu versanții munților; se termin spre M. Adriatică printr-o câmpie deltaică (delta P. unită cu a Adigelui) și un țărm lagunar (lagunele Veneției și lagunele Cornachio). Subdiviziuni: C. Piemontului, (v. Piemonte), C. Lombardiei, C. Veneției (C. Veneto) și c. Emiliei. Intens utilizată agricol (grâu, porumb, orez, viță de vie). Zăcăminte de gaze naturale, petrol, săruri de potasiu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLÓNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Polonia) s. n. Element chimic radioactiv, metal alb-argintiu (Po; nr. at. 84, m. at. 210), obținut în procesul de dezintegrare radioactivă a uraniului. Cel mai stabil izotop al său 21084P are perioada de înjumătățire de 138,3 zile; el este o sursă de radiații α. În amestec cu beriliul p. servește ca sursă de neutroni în cercetările de laborator. A fost descoperit de Pierre și Marie Curie în 1898.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poloniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Element radioactiv, din familia uraniului, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. DLRLC DN MDN '00
- diferențiere Metal alb-argintiu radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă de neutroni. NODEX
- comentariu Po DOOM 2
etimologie:
- polonium DEX '09 DEX '98 DN
- Polonium DN