pneumopatie sf [At: D. MED. / P: pne-u~ / Pl: ~ii / E: fr pneumopathie] Nume generic dat bolilor pulmonare.

PNEUMOPATIE s.f. Denumire generală pentru bolile de plămîni. [Gen. -iei. / < fr. pneumopathie, cf. gr. pneumon – plămîn, pathos – suferință].

PNEUMOPATIE s. f. denumire generică pentru afecțiunile pulmonare. (< fr. pneumopathie)

pneumopatie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumopatia, g.-d. art. pneumopatiei; pl. pneumopatii, art. pneumopatiile (desp. -ti-i-)

pneumopatie (pne-u-) s. f., art. pneumopatia, g.-d. art. pneumopatiei; pl. pneumopatii, art. pneumopatiile

pneumopatie s. f. (sil. pne-u-), art. pneumopatia, g.-d. art. pneumopatiei; pl. pneumopatii, art. pneumopatiile

PNEUMO- „plămîn, respirație; pulmonar, gazos, respiratoriu”. ◊ gr. pneumon „plămîn” și gr. pneuma „aer, suflu” > fr. pneumo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. pneumo-. □ ~artrografie (v. artro-, v. -grafie), s. f., artrografie realizată cu substanță de contrast gazoasă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., pătrundere a aerului în regiunea intracraniană datorită unor fracturi; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate umplută cu gaz; ~cistografie (v. cisto-₁, -grafie), s. f., radiografie a vezicii urinare prin utilizarea unei substanțe gazoase de contrast; ~coc (v. -coc), s. m., microb lanceolat și capsulat, agent etiologic al pneumoniei; ~colie (v. -colie₂), s. f., prezența de aer sau de gaze de fermentație în colon; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de explorare a sistemului nervos central, în care aerul este utilizat ca mediu de contrast; ~gastroparietografie (v. gastro-, v. parieto-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a pereților gastrici, prin realizarea unui contrast artificial intragastric și extragastric, utilizînd aerul ca mediu de contrast; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea amplitudinii și a frecvenței mișcărilor respiratorii; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau cu gaz; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune solidă depistată în parenchimul pulmonar; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de eliberare a plămînului prin secționarea aderențelor pleurale; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile plămînului; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie a sînilor după injectarea unei substanțe de contrast gazoase în regiunea retromamară; ~metru (v. -metru₁), s. n., manometru respirator; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., mielografie utilizînd aerul ca mijloc de contrast; ~patie (v. -patie), s. f., maladie pulmonară; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a plămînului de peretele toracic; ~pielografie (v. pielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a aparatului urinar, după insuflarea cu aer în ureter, bazinet și calice; ~ragie (v. -ragie), s. f., infiltrație de sînge în țesutul pulmonar; ~rahie (v. -rahie), s. f., introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian pentru explorarea acestuia și a ventriculilor cerebrali; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerozare pulmonară; ~tahograf (v. taho-, v. -graf), s. n., aparat utilizat în pneumotahografie; ~tahografie (v. -taho-, v. -grafie), s. f., înregistrarea frecvenței și a amplitudinii respirației în funcție de timp; ~tahogramă (v. taho-, v. -gramă), s. f., diagramă obținută la pneumotahograf; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică aplicată în bolile pulmonare, constînd în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat; sin. pneumatoterapie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie pulmonară realizată în scop terapeutic; ~trop (v. -trop), adj., (despre microorganisme) care manifestă o afinitate deosebită pentru țesutul pulmonar.