plutocrație sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: fr plutocratie, ger Plutocratie] 1 Regim politic în care puterea de stat se află concentrată în mâinile celor mai bogați reprezentanți ai societății. 2 Totalitate a persoanelor bogate care, cu ajutorul averii, acaparează conducerea statului și a treburilor publice.

PLUTOCRAȚÍE, plutocrații, s. f. 1. Regim politic în care puterea de stat aparține celor bogați și în care oamenii muncii sînt exploatați și lipsiți de drepturi. Plutocrația Romei. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea plutocraților dintr-un stat.

PLUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernare în care puterea de stat aparține exclusiv celor bogați. ♦ Totalitatea bogătașilor dintr-un stat. [Gen. -iei. / < fr. ploutocratie, gr. ploutos – bogăție, kratos – putere].

PLUTOCRAȚÍE s. f. formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați. (< fr. ploutocratie)

PLUTOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de guvernământ în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați reprezentanți ai societății. 2) Pătură conducătoare dominantă care constituie baza acestei forme de guvernământ. /<fr. plutocratie, germ. Plutokratie

plutocrație f. domnia celor avuți, puterea financiarilor.

*plutocrațíe f. (vgr. plutokratía, d. plûtos, bogăție, și krátos, putere). Domnia celor bogațĭ.

plutocrație (desp. -to-cra-) s. f., art. plutocrația, g.-d. art. plutocrației; pl. plutocrații, art. plutocrațiile (desp. -ți-i-)

plutocrație (-to-cra-) s. f., art. plutocrația, g.-d. art. plutocrației; pl. plutocrații, art. plutocrațiile

plutocrațíe s. f. (sil. -cra-), art. plutocrațía, g.-d. art. plutocrațíei; pl. plutocrațíi, art. plutocrațíile

PLUTO- „bogăție, avuție”. ◊ gr. ploutos „avere, bogăție” > fr. pluto-, germ. id., engl. id. > rom. pluto-. □ ~crație (v. -crație), s. f., 1. Formă de guvernare în care puterea aparține exclusiv celor mai bogați reprezentanți ai claselor exploatatoare. 2. Dominație a oligarhiei financiare în țările capitaliste contemporane.