8 definiții pentru plutărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTĂRÍE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.

PLUTĂRÍE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.

plutărie1 sf [At: ȘEZ. II, 24 / Pl: ~ii / E: plutar + -ie] (Rar) 1-3 Plutărit (3-5).

plutărie2 sf [At: DL / Pl: ~ii / E: plută + -ărie] (Rar; csc) Mulțime de plute1 (1).

PLUTĂRÍE s. f. 1. Plutărit; îndeletnicirea plutașului; plutășie. Ajutorul cîrmaciului la plutărie. stă în partea opusă cîrmei și îndreaptă pluta pe adevăratul drum. ȘEZ. II 24. 2. (Cu sens colectiv) Mulțime de plute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plutăríe s. f., art. plutăría, g.-d. plutăríi, art. plutăríei

plutăríe s. f., art. plutăría, g.-d. plutăríi, art. plutăríei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUTĂRIE s. plutărit, (rar) plutit, (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: plutărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutărie
  • plutăria
plural
genitiv-dativ singular
  • plutării
  • plutăriei
plural
vocativ singular
plural

plutărie

etimologie:

  • Plută + sufix -ărie.
    surse: DEX '09 DEX '98