11 definiții pentru plumbui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

plumbui vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~esc / E: plumb + -ui] 1 A acoperi suprafața unor obiecte de metal cu un strat subțire de plumb (1), pentru a o proteja împotriva agenților chimici, a coroziunii atmosferice etc. 2 A sigila cu plumb (12) Si: (rar) a plumba (1). 3 (Reg) A tivi marginea unor haine de blană cu piele de oaie sau de miel, pentru a fi brodate. 4 (Fig) A întuneca. 5 (Fig) A mohorî.

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (colete, saci, vagoane etc.). 2. A acoperi (o piesă metalică) cu un strat protector de plumb sau de aliaj de plumb. ♦ Fig. A întuneca, a mohorî, a înnegri. De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. 3. (Rar) A împușca (cu plumbi).

A PLUMBUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. ~ o ușă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. ~ui

plumbuì v. 1. a garnisi cu plumb; 2. a însemna cu o pecete de plumb: a plumbui o ladă; 3. V. plombà.

plumbuĭésc v. tr. (d. plumb). Umplu cu plumb o bombă, un dinte cariat ș. a. (dintele poate fi umplut și cu aur orĭ cu ciment, și tot „plumbuit” se numește). Lipesc orĭ leg cu plumb orĭ aplic plumburile, vorbind de lăzĭ, vagoane ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plumbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 să plumbuiáscă

plumbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plumbuiáscă

plumbui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiesc, conj. plumbuiască)

plumbuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.

Intrare: plumbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plumbui
  • plumbuire
  • plumbuit
  • plumbuitu‑
  • plumbuind
  • plumbuindu‑
singular plural
  • plumbuiește
  • plumbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plumbuiesc
(să)
  • plumbuiesc
  • plumbuiam
  • plumbuii
  • plumbuisem
a II-a (tu)
  • plumbuiești
(să)
  • plumbuiești
  • plumbuiai
  • plumbuiși
  • plumbuiseși
a III-a (el, ea)
  • plumbuiește
(să)
  • plumbuiască
  • plumbuia
  • plumbui
  • plumbuise
plural I (noi)
  • plumbuim
(să)
  • plumbuim
  • plumbuiam
  • plumbuirăm
  • plumbuiserăm
  • plumbuisem
a II-a (voi)
  • plumbuiți
(să)
  • plumbuiți
  • plumbuiați
  • plumbuirăți
  • plumbuiserăți
  • plumbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plumbuiesc
(să)
  • plumbuiască
  • plumbuiau
  • plumbui
  • plumbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plumbui

  • 1. A sigila cu plumb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142.
        surse: DLRLC
  • 3. rar A împușca (cu plumbi).
    surse: DLRLC sinonime: împușca

etimologie:

  • Plumb + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09