12 definiții pentru plugări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.

plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.

PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.

PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.

A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar

plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.

2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plugărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 plugăreáscă

plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

Intrare: plugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plugări
  • plugărire
  • plugărit
  • plugăritu‑
  • plugărind
  • plugărindu‑
singular plural
  • plugărește
  • plugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plugăresc
(să)
  • plugăresc
  • plugăream
  • plugării
  • plugărisem
a II-a (tu)
  • plugărești
(să)
  • plugărești
  • plugăreai
  • plugăriși
  • plugăriseși
a III-a (el, ea)
  • plugărește
(să)
  • plugărească
  • plugărea
  • plugări
  • plugărise
plural I (noi)
  • plugărim
(să)
  • plugărim
  • plugăream
  • plugărirăm
  • plugăriserăm
  • plugărisem
a II-a (voi)
  • plugăriți
(să)
  • plugăriți
  • plugăreați
  • plugărirăți
  • plugăriserăți
  • plugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plugăresc
(să)
  • plugărească
  • plugăreau
  • plugări
  • plugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plugări

etimologie:

  • plugar
    surse: DEX '98 DEX '09