2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLONJÁRE, plonjări, s. f. Acțiunea de a plonja și rezultatul ei; plonjeu (2). – V. plonja.

PLONJÁRE, plonjări, s. f. Acțiunea de a plonja și rezultatul ei; plonjeu (2). – V. plonja.

plonjare sf [At: DN2 / Pl: ~jări / E: plonja] 1-2 (Șfg) Executare a unui plonjon (1-2) Si: (rar) plonjeu1 (1-2). 3 Cufundare în întregime în apă Si: scufundare.

PLONJÁRE s.f. Acțiunea de a plonja și rezultatul ei; plonjeu (1). [< plonja].

PLONJÁ, plonjez, vb. I. Intranz. (Adesea fig.) A executa un plonjon. ♦ A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon. ♦ A se lăsa la fundul apei, a se scufunda. – Din fr. plonger.

PLONJÁ, plonjez, vb. I. Intranz. (Adesea fig.) A executa un plonjon. ♦ A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon. ♦ A se lăsa la fundul apei, a se scufunda. – Din fr. plonger.

plonja vi [At: DL / Pzi: ~jez / E: fr plonger] 1 (Șfg) A executa un plonjon (2). 2 (Șfg) A sări în apă de la trambulină, efectuând un plonjon (1). 3 A se lăsa la fundul unei ape Si: a se scufunda. 4 (Fam) A cădea.

PLONJÁ vb. I. intr. A executa un plonjon. [< fr. plonger].

PLONJÁ vb. intr. 1. a executa un plonjon. 2. a se scufunda. 3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona. (< fr. plonger)

A PLONJÁ ~éz intranz. 1) sport A efectua un plonjon. 2) A face un salt în apă (de pe trambulină), lăsându-se la fund. /<fr. plonger


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plonjáre s. f., g.-d. art. plonjắrii; pl. plonjắri

plonjáre s. f., g.-d. art. plonjării; pl. plonjări

plonjá (a ~) vb., ind. prez. 3 plonjeáză, 1 pl. plonjắm; conj. prez. 3 să plonjéze; ger. plonjấnd

plonjá vb., ind. prez. 1 sg. plonjéz, 3 sg. și pl. plonjeáză, 1 pl. plonjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. plonjéze; ger. plonjând

Intrare: plonjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plonjare
  • plonjarea
plural
  • plonjări
  • plonjările
genitiv-dativ singular
  • plonjări
  • plonjării
plural
  • plonjări
  • plonjărilor
vocativ singular
plural
Intrare: plonja
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plonja
  • plonjare
  • plonjat
  • plonjatu‑
  • plonjând
  • plonjându‑
singular plural
  • plonjea
  • plonjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plonjez
(să)
  • plonjez
  • plonjam
  • plonjai
  • plonjasem
a II-a (tu)
  • plonjezi
(să)
  • plonjezi
  • plonjai
  • plonjași
  • plonjaseși
a III-a (el, ea)
  • plonjea
(să)
  • plonjeze
  • plonja
  • plonjă
  • plonjase
plural I (noi)
  • plonjăm
(să)
  • plonjăm
  • plonjam
  • plonjarăm
  • plonjaserăm
  • plonjasem
a II-a (voi)
  • plonjați
(să)
  • plonjați
  • plonjați
  • plonjarăți
  • plonjaserăți
  • plonjaseți
a III-a (ei, ele)
  • plonjea
(să)
  • plonjeze
  • plonjau
  • plonja
  • plonjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plonjare

etimologie:

  • vezi plonja
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

plonja

  • 1. adesea figurat A executa un plonjon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A se lăsa la fundul apei, a se scufunda.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: scufunda

etimologie: