2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plombat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: plomba] 1 (D. carii dentare) Astupat cu o plombă (1) după ce a fost în prealabil tratat. 2 (D. gropi) Astupat cu agregate minerale, legate de obicei cu liant bituminos.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

plomba vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~bez / E: fr plomber] 1 A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă (1). 2 (Pan) A construi un imobil pentru a completa spațiul gol dintre alte două clădiri. 3 A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale legate, de obicei, cu un liant bituminos.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. A pune o plombă.

PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)

A PLOMBÁ ~éz tranz. 1) (dinți) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafețe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomber

plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plombá (a ~) vb., ind. prez. 3 plombeáză

plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, 3 sg. și pl. plombeáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plombat, -ă, plombați, -te adj. împușcat; ciuruit de gloanțe.

Intrare: plombat
plombat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plombat
  • plombatul
  • plombatu‑
  • plomba
  • plombata
plural
  • plombați
  • plombații
  • plombate
  • plombatele
genitiv-dativ singular
  • plombat
  • plombatului
  • plombate
  • plombatei
plural
  • plombați
  • plombaților
  • plombate
  • plombatelor
vocativ singular
plural
Intrare: plomba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plomba
  • plombare
  • plombat
  • plombatu‑
  • plombând
  • plombându‑
singular plural
  • plombea
  • plombați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plombez
(să)
  • plombez
  • plombam
  • plombai
  • plombasem
a II-a (tu)
  • plombezi
(să)
  • plombezi
  • plombai
  • plombași
  • plombaseși
a III-a (el, ea)
  • plombea
(să)
  • plombeze
  • plomba
  • plombă
  • plombase
plural I (noi)
  • plombăm
(să)
  • plombăm
  • plombam
  • plombarăm
  • plombaserăm
  • plombasem
a II-a (voi)
  • plombați
(să)
  • plombați
  • plombați
  • plombarăți
  • plombaserăți
  • plombaseți
a III-a (ei, ele)
  • plombea
(să)
  • plombeze
  • plombau
  • plomba
  • plombaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plomba

  • 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: