2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plointe [At: I. IONESCU, P. 301 / E: ml plovens, -entis] 1-2 ai (Reg) Ploios (4-5). 3 ss Ploaie (1) multă și deasă. 4 ss (Pex) Timp ploios.

PLOÍNTE s. m. (Olt.) Timp ploios, abundență de ploaie. Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.

ploínte adj. (lat. plúens, pluéntis, care ploŭă). Olt. Munt. vest. Ploĭos: an plointe. S. f. Vreme ploĭoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: plointe (adj.)
plointe2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • plointe
Intrare: plointe (s.f.)
plointe3 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plointe
  • plointea
plural
genitiv-dativ singular
  • plointe
  • plointei
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plointe
  • plointele
plural
genitiv-dativ singular
  • plointe
  • plointelui
plural
vocativ singular
plural

plointe (adj.)

etimologie:

plointe (s.f.)

  • 1. regional Timp ploios, abundență de ploaie.
    exemple
    • Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.
      surse: DLRLC

etimologie: