5 definiții pentru plointe (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOÍNTE s. m. (Olt.) Timp ploios, abundență de ploaie. Seceta bîntuie producerea mult mai adesea decît plointele. Nimeni din județ nu se plînge de plointe, dar de secetă se plînge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.

ploínte adj. (lat. plúens, pluéntis, care ploŭă). Olt. Munt. vest. Ploĭos: an plointe. S. f. Vreme ploĭoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ploínte1 (reg.) adj. invar.

ploínte adj. invar., s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOÍNTE adj. v. ploios, umed.

Intrare: plointe (s.m.)
plointe (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plointe
  • plointele
plural
genitiv-dativ singular
  • plointe
  • plointelui
plural
vocativ singular
plural