ploșniță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ploștă, plojn~ / Pl: ~țe, ~ți / E: slv *площа, slv площьница cf ceh ploštice] 1 Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului Si: păduche-de-lemn, podușcă, stelniță, (reg) ploscuță (3) (Cimex lecturarius). 2 Insectă parazită care se hrănește cu sângele porumbeilor (Cimex columbarius). 3 Insectă parazită care se hrănește cu cereale (Eurygaster maura). 4 (Șîc ~ța-verzei) Insectă dăunătoare de circa 8 mm lungime, cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). 5 (Îc) ~-de-pom Insectă de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiește pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum). 6 (Îac) Insecta Dolycoris baccarum. 7 (Îc) ~-de-grădină Insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea). 8 (Îc) ~-sură Insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu corpul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Siromastes marginatus). 9 (Îc) ~-de-apă Insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea). 10 (Ent; îac) Răcușor (Nepa cinerea). 11 (Ent; îac) Comățar (Naucoris cimicoides). 12 (Îc) ~-de-câmp Insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina) 13 (Îe) l-au fătat ~ele Se spune despre cineva care, deși este lipsit de mijloace materiale, face risipă de bani. 14 (Îe) A sta ~ (sau ca ~ta) A sta degeaba. 15 Epitet depreciativ pentru o persoană leneșă, parazită. 16 (Ent; reg) Șvab (Blatta orientalis). 17 (Reg) Mămăligă moale care, atunci când este răsturnată, se întinde Si: (reg) ploștină (3).

PLOȘNIȚĂ, ploșnițe și ploșniți, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sîngele omului (Cinex lectidaria); păduche-de-lemn, stelniță. Pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii. EMINESCU, O. I 46. N-a putut dormi diaconul de căldură și de ploșniți. CONTEMPORANUL, III 658. Vezi bine că te-i fi mutînd de patru ori pe an dintr-o casă în alta, dacă te gonesc ploșnițele. BOLINTINEANU, O. 273. ◊ Compus: ploșniță-de-cîmp = insectă parazită, verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe pîntece, care trăiește pe fructe și pe legume. Palomena prasina).

PLOȘNIȚĂ ~e f. Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn. ◊ ~-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înțepător, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt și lat, având membrele anterioare asemănătoare cu niște cornițe; cornățar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de clește. /cf. ceh. ploštice

ploșniță f. păduche-de-lemn. [Cf. ceh PLOȘTIȚE].

plóșniță și (vest) -jniță f., pl. e (ceh. ploštice, ploštka, ploșniță, pol. ploszczyca, pluskwa, rus. ploščica, d. vsl. ploskŭ, lat). Est. Un insect lat și puturos care ziŭa stă ascuns pin paturĭ și crăpăturile ziduluĭ, ĭar noaptea ĭese și suge sîngele celor care dorm (acánthia lectulária). – În Munt. păduche de lemn, în Olt. stelniță. V. durbeniță.

plojniță sf vz ploșniță

ploștă sf vz ploșniță

plójniță, V. ploșniță.

ploșniță s. f., g.-d. art. ploșniței; pl. ploșnițe

ploșniță s. f., g.-d. art. ploșniței; pl. ploșnițe

ploșniță s. f., g.-d. art. ploșniței; pl. ploșnițe

ploșniță, -țe.

ploșnița-verzei (insectă) s. f. art., g.-d. art. ploșniței-verzei

ploșniță-de-pom (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-de-pom; pl. ploșnițe-de-pom

ploșniță-sură (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-sure; pl. ploșnițe-sure

!ploșnița-verzei (insectă) s. f. art., g.-d. art. ploșniței-verzei

!ploșniță-de-pom (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-de-pom; pl. ploșnițe-de-pom

!ploșniță-sură (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-sure; pl. ploșnițe-sure

ploșnița verzei s. f. + s. f.

PLOȘNIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete. 2. ploșniță-de-câmp (Syromastes marginatus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploșniță-gălbioară, ploșniță-sură.

PLOȘNIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuță, polușcă, (Olt. și Transilv.) stelniță, (Transilv.) păduche-de-perete. 2. ploșniță-de-cîmp (Syromastes marginatus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploșniță-gălbioară, ploșniță-sură.

PLOȘNIȚĂ-SURĂ s. v. ploșniță-de-câmp.

ploșniță-sură s. v. PLOȘNIȚĂ-DE-CÎMP.

ploșniță (ploșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).

ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare.