plie sf [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr plié] (Cor) Îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor.

PLIE s.n. (Coregr.) Îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor. [< fr. plié].

PLIE s. n. (coregr.) îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor. (< fr. plié)

plia vt [At: DL / P: pli-a / Pzi: ~iez / E: fr plier] A îndoi hârtie, țesături etc. suprapunând părțile într-o anumită ordine Si: a împături.

PLIA, pliez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A îndoi (o țesătură, o hîrtie etc.) pînă la suprapunere. – Pronunțat: pli-a.

PLIA vb. I. tr. A îndoi, a împături (hîrtie, stofă etc.) suprapunînd părțile într-o anumită ordine. [Pron. pli-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plier].

PLIA vb. I. tr. a îndoi, a împături (hârtie, stofă) suprapunând părțile într-o anumită ordine. II. intr. (fig.) a se supune, a ceda. (< fr. plier)

A PLIA ~ez tranz. 1) (haine, țesături etc.) A face să capete formă de pliuri; a înzestra cu pliuri; a cuta. 2) (obiecte) A îndoi în părți, suprapunându-le într-un anumit fel; a împături. /<fr. plier

plie s. n., pl. plieuri

plia (a ~) (desp. pli-a) vb., ind. prez. 1 sg. pliez (desp. pli-ez), 3 pliază, 1 pl. pliem; conj. prez. 1 sg. să pliez, 3 să plieze; ger. pliind (desp. pli-ind) corectat(ă)

plia (a ~) vb., ind. prez. 3 pliază (pli-a-), 1 pl. pliem; conj. prez. 3 să plieze (pli-e-); ger. pliind

plia vb. (sil. pli-a), ind. prez. 1 sg. pliez, 3 sg. și pl. pliază, 1 pl. pliem (sil. pli-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plieze; ger. pliind (sil. pli-ind)

PLIA vb. v. împături.

PLIA vb. a împături, a îndoi, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.)