11 definiții pentru plictis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTÍS s. n. Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).

plictis sn [At: IBRĂILEANU, A. 8 / A și: plictis / Pl: (rar) ~uri / E: pvb plictisi] (Înv; fam) 1-2 Plictiseală (1-2).

PLICTÍS s. n. (Înv. și fam.) Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv).

PLÍCTIS s. n. Plictiseală. Obosită, vocea zise cu plictis din umbră. DUMITRIU, N. 231. Noi nu cunoaștem decît plictisul nopților de dechemvrie. SADOVEANU, P. M. 140. – Accentuat și: plictís.

PLICTÍS n. fam. v. PLICTISEALĂ. /v. a (se) plictisi

plictís n. fără pl. (cp. ngr. nýxis și plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ plíxis, plictiseală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLICTÍS s. v. plictiseală, urât.

Intrare: plictis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictis
  • plictisul
  • plictisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • plictis
  • plictisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plictis

etimologie: