2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plev[1] sn vz plen

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

plev n. Mold. cană de tinichea pentru băut. [Slovean PLEH, tinichea (v. pleviță)].

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum.

plen2 sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 158, 5/5 / V: (rar) ~num / Pl: ~uri / E: lat plenum] 1 Totalitate a membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite. 2 (Pex) Adunare la care participă totalitatea membrilor. corectat(ă)

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau unei asociații constituite; p. ext. adunare la care participă totalitatea membrilor. Plenul comitetului de redacție.

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum)

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații. 2) Adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii. /<lat. plenum

pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plev (-ve), s. n. – (Bucov.) Vas de tablă. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pléh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); pleviță, s. f. (placă metalică din josul leucei; întăritură din metal la o piesă crăpată), a cărui legătură cu sl. plenica „lanț” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasă. Cf. privită.

plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plev, plevuri, s.n. (reg.) cană de tinichea pentru apă de băut.

plev, -uri, (pleu), s.n. – 1. Cană de tinichea. 2. Măsură de capacitate, echivalent cu un sfert de litru (Lenghel 1979). – Din srb. pleh, magh. pléh „tinichea” (MDA); Din germ. Blech „tinichea”.

organo pleno (plenum organum) (loc. lat., abl.) (it. il ripieno, organo pieno; engl. full organ; germ. volles Werk), termen ce desemnează, în muzica barocă*, o sumă selectivă de registre (II), principale și mixturi (1), precum și pe locțiitorii acestora (în poziții egale cu acelea pe care le înlocuiesc); registrele de aliquote (3) cu terțe*, septime* și none*, nu intră în componența clasicului o. cu tutti*-ul orgilor* (fr. grand jeu*) construite în sec. 19 (orgile de tip orch.), ce cuprinde totalitatea registrelor, imitând timbrurile* orch.

plenum organum v. organo pleno.

Intrare: plev
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plev
  • plevul
  • plevu‑
plural
  • plevuri
  • plevurile
genitiv-dativ singular
  • plev
  • plevului
plural
  • plevuri
  • plevurilor
vocativ singular
plural
Intrare: plen
plen1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plen
  • plenul
  • plenu‑
plural
  • plenuri
  • plenurile
genitiv-dativ singular
  • plen
  • plenului
plural
  • plenuri
  • plenurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenum
  • plenumul
  • plenumu‑
plural
  • plenumuri
  • plenumurile
genitiv-dativ singular
  • plenum
  • plenumului
plural
  • plenumuri
  • plenumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plev
  • plevul
  • plevu‑
plural
  • plevuri
  • plevurile
genitiv-dativ singular
  • plev
  • plevului
plural
  • plevuri
  • plevurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plen, plenurisubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Adunare la care participă toți membrii. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Plenul comitetului de redacție. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.