Definiția cu ID-ul 505072:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.