Definiția cu ID-ul 505072:
Etimologice
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.
Exemple de pronunție a termenului „plen” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50