12 definiții pentru pleurită pleurit plevrit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurite.

PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleurite.

pleuri sf [At: CORNEA, E. I, 125/18 / V: (înv) ~it sn, plevrit / P: ple-u~ / Pl: ~te / E: fr pleurite] Boală care constă în inflamația uscată a pleurei1, fără prezența lichidului în cavitatea pleurală.

PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Proces inflamator al uneia dintre pleure, neînsoțit de secreție de lichid.

PLEURÍTĂ s.f. Pleurezie (seacă). [< fr. pleurite].

PLEURÍTĂ s. f. pleurezie uscată. (< fr. pleurite)

PLEURÍTĂ ~e f. Stare patologică constând în inflamarea pleurei pulmonare. [Sil. ple-u-] /<fr. pleurite

*pleŭrezíe f. (fr. pleurésie, d. mlat. pleurésis, alterațiune din lat. pleuritis, vgr. pleurítis, -ítidos [subînț. nósos, boală], de coaste, junghĭ, d. pleurá, coastă). Forma maĭ bună rom. ar fi pleŭrită sau pleurită). Med. Inflamațiunea pleureĭ. V. pneŭmonie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleurítă (ple-u-) s. f., g.-d. art. pleurítei; pl. pleuríte

pleurítă s. f. (sil. ple-u-), pl. pleuríte

Intrare: pleurită
pleurită substantiv feminin
  • silabație: ple-u- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleuri
  • pleurita
plural
  • pleurite
  • pleuritele
genitiv-dativ singular
  • pleurite
  • pleuritei
plural
  • pleurite
  • pleuritelor
vocativ singular
plural
pleurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plevrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.