pletos, ~oasă [At: KLEIN, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: pleată + -os] 1-2 a (D. oameni sau capul lor) Cu păr¹ lung, despletit și bogat. 3-4 sm, a (Prt) (Bărbat) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. 5 a (D. păr¹) Bogat. 6 sm (Mpl; dep) Epitet dat unui țigan nomad. 7 a (D. animale, în special d. cai) Cu coamă lungă, bogată. 8 a (Pan; d. plante sau părți ale lor) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase și aplecate spre pământ.
9 a (Rar; d. regiuni, teritorii etc.) Acoperit de o vegetație bogată. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

PLETOS, -OASĂ, pletoși, -oase, adj. 1. Cu păr lung și bogat. Pletos, cu ochii plini ca de-un fior de spaimă, o întîmpina. CAMILAR, N. I 108. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros și lat... ALECSANDRI, P. III 284. ◊ (Despre păr, coamă) Își sacrificase chica pletoasă care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori, C. PETRESCU, C. V. 46. Armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă Alerg și scapăr iute. BOLLIAC, O. 90. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, cu ramurile sau cu frunzele lungi și dese, aplecate în jos. Coliviile lor se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. [Calul] se lasă... lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, O. A. 234. Hai să ne-nsoțim, Că-i iarba pletoasă Și frunza umbroasă, TEODORESCU, P. P. ◊ (Substantivat) Adastă codrii vechi, pletoșii, Doinind minuni din vremuri legendare. CERNA, P. 35. Salcie pletoasă v. salcie.

PLETOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are plete mari (și bogate); cu plete mari (și bogate). 2) (despre plante) Care are ramuri mari și lungi (aplecate în jos). /pleată + suf. ~os

pletos a. 1. cu plete mari: mii capete pletoase¹ EM. 2. cu crăcile atârnătoare: salcie pletoasă.^[1]

pletós, -oásă adj. (d. plete). Cu plete (marĭ): un poet pletos. Salcie pletoasă, cu crăngile atîrnătoare. V. salcie.

SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Compus: Salcie plângătoare (sau -pletoasă) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SALCIE³, sălcii, s. f. Arbore cu frunze lucioase, cu flori galbene-verzui dispuse în mîțișori; crește pe malurile rîurilor și prin locurile umede (Salix). V. răchită. Din loc în loc, sălciile răsăreau puternic pe creștetul malului. GALAN, Z. R. 91. Să mă scald în Valea Morii, unde e salcia aia bătrînă. PREDA, Î. 45. Șuierul vîntului se auzea departe, în sălciile de pe mal. DUNĂREANU, CH. 97. ◊ Compus: salcie-pletoasă (sau plîngătoare) = varietate de salcie cu ramurile foarte lungi, flexibile și aplecate în jos, cultivată prin parcuri și cimitire (Salix babylonica). Cîteva sălcii-pletoase... ies Oltului înainte. BOGZA, C. O. 101. Sub o salcie-pletoasă, valul doarme și suspină. BELDICEANU, P. 57. – Pl. și: salcii (GÎRLEANU, L. 20, ALEXANDRESCU, M. 261).

pletos adj. m., pl. pletoși; f. pletoasă, pl. pletoase

pletos adj. m., pl. pletoși; f. pletoasă, pl. pletoase

pletos adj. m., pl. pletoși; f. sg. pletoasă, pl. pletoase

salcie-plângătoare (specie de salcie) (desp. -ci-e) s. f., g.-d. art. salciei-plângătoare; pl. sălcii-plângătoare

!salcie-plângătoare (-ci-e) s. f., g.-d. art. salciei-plângătoare; pl. sălcii-plângătoare

salcie plângătoare s. f. + adj.

Salix babylonica L., « Salcie plîngățoare ». Specie care (înflorește primăvara înainte sau odată cu înfrunzirea. Flori dispuse în amenți verzi-gălbui jpe pedunculi frunzoși, cele mascule cu 2 stamine, iar cele femele cu ovar-sesil. Frunze liniar-lanceolate, fin-dentate, cca 14 cm lungime, alungit-ascuțite, glabre, pe spate verzi-cenușii, pețiol pubescent, stipele lanceolate. Arbore, cca 12 m înălțime, ramuri subțiri, elastice, galbene, foarte lungi, îndoite pînă la suprafața solului, fără peri, lucioase.

PLETOS adj. (peior.) lățos. (Tânăr ~.)

PLETOS adj. (peior.) lățos. (Tînăr ~.)

Pletos ≠ chilug