opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

PLEȘCUIT s. n. (Reg.) Faptul de a pleșcui; chilipir. – V. pleșcui.

PLEȘCUIT s. n. (Reg.) Faptul de a pleșcui; chilipir. – V. pleșcui.

pleșcuit sn [At: CREANGĂ, ap. CADE / Pl: ? / E: pleșcui] (Reg) Faptul de a umbla după chilipiruri.

PLEȘCUIT s. n. Acțiunea de a pleșcui; chilipir. Vezi, jupîneșică dragă, cîtu-i de-a dracului lumea asta? Numai după pleșcuit îmblă. CREANGĂ, P. 127.

PLEȘCUI, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă + suf. -ui.

PLEȘCUI, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă + suf. -ui.

pleșcui vi [At: BELDIMAN, E. 46/30 / Pzi: ~esc / E: pleașcă1 + -ui] 1 (Îrg) A prăda. 2 (Reg) A umbla după chilipiruri.

PLEȘCUI, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. A umbla după chilipir, după cîștig fără muncă.

pleșcuì v. a face pleașcă: numai după pleșcuit umblă CR. [Serb. PLĬAČKATI, a jefui].

pleșcuĭésc v. tr. (d. pleașcă saŭ sîrb. pljačkati, a prăda). Fam. Jăfuĭesc, umblu după pleașcă. V. plenuĭesc.

Ortografice DOOM

pleșcuit (reg.) s. n.

pleșcuit (reg.) s. n.

pleșcuit s. n.

pleșcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșcuiesc, 3 sg. pleșcuiește, imperf. 1 pleșcuiam; conj. prez. 1 sg. să pleșcuiesc, 3 să pleșcuiască

pleșcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșcuiesc, imperf. 3 sg. pleșcuia; conj. prez. 3 să pleșcuiască

pleșcui vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. pleșcuiesc, imperf. 3 sg. pleșcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. pleșcuiască

Sinonime

PLEȘCUI vb. v. jefui, prăda.

pleșcui vb. v. JEFUI. PRĂDA.

Intrare: pleșcuit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșcuit
  • pleșcuitul
  • pleșcuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pleșcuit
  • pleșcuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pleșcui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleșcui
  • pleșcuire
  • pleșcuit
  • pleșcuitu‑
  • pleșcuind
  • pleșcuindu‑
 singular plural
  • pleșcuiește
  • pleșcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleșcuiesc
 (să)
  • pleșcuiesc
  • pleșcuiam
  • pleșcuii
  • pleșcuisem
a II-a (tu)
  • pleșcuiești
 (să)
  • pleșcuiești
  • pleșcuiai
  • pleșcuiși
  • pleșcuiseși
a III-a (el, ea)
  • pleșcuiește
 (să)
  • pleșcuiască
  • pleșcuia
  • pleșcui
  • pleșcuise
plural I (noi)
  • pleșcuim
 (să)
  • pleșcuim
  • pleșcuiam
  • pleșcuirăm
  • pleșcuiserăm
  • pleșcuisem
a II-a (voi)
  • pleșcuiți
 (să)
  • pleșcuiți
  • pleșcuiați
  • pleșcuirăți
  • pleșcuiserăți
  • pleșcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleșcuiesc
 (să)
  • pleșcuiască
  • pleșcuiau
  • pleșcuiră
  • pleșcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pleșcuitsubstantiv neutru

  • 1. regional Faptul de a pleșcui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chilipir
    • format_quote Vezi, jupîneșică dragă, cîtu-i de-a dracului lumea asta? Numai după pleșcuit îmblă. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi pleșcui DEX '98 DEX '09

pleșcui, pleșcuiescverb

etimologie:
  • Pleașcă + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.