15 definiții pentru plescaviță plescaiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din sb. pljuskavice.

PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din scr. pljuskavice.

PLESCÁVIȚĂ s. f. Numele popular al unor boli de piele care produc bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. (Cu pronunțare regională) Întîi i-a ieșit o plescaghiță, era cît un pitac, și de ce-o scărpina, de ce se lățea. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variante: plescáită, plescániță (I. CR. III 142) s. f.

plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].

plescáviță și -áiță f., pl. e (sîrb. [bg.] pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ, pljuskavice, plescaiță, d. pleskati și pljuskati, a pleoscăi, pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele (eczemă, impetigo ș. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucúbalus báccifer [numită și gușa porumbuluĭ] și maláchium aquáticum).

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plescáviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe

plescáviță s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLESCÁVIȚĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupție, exantem.

plescaviță s. v. ALERGIE. ERUPȚIE. EXANTEM.

PLESCÁIȚĂ s. v. gușa-porumbelului, scânteioară, scânteiuță, șopârlaiță, șopârlică, șopârliță.

plescaiță s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ. ȘOPÎRLAIȚĂ. ȘOPÎRLICĂ. ȘOPÎRLIȚĂ.

plescaiță-roșie s. v. ARĂRIEL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plescáviță (plescávițe), s. f.1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).

Intrare: plescaviță
plescaviță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plescaviță
  • plescavița
plural
  • plescavițe
  • plescavițele
genitiv-dativ singular
  • plescavițe
  • plescaviței
plural
  • plescavițe
  • plescavițelor
vocativ singular
plural
plescaiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plescaiță
  • plescaița
plural
  • plescaițe
  • plescaițele
genitiv-dativ singular
  • plescaițe
  • plescaiței
plural
  • plescaițe
  • plescaițelor
vocativ singular
plural