8 definiții pentru plescăitură pleșcăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLESCĂITÚRĂ, plescăituri, s. f. Plescăit. [Pr.: -că-i-] – Plescăi + suf. -tură.

PLESCĂITÚRĂ, plescăituri, s. f. Plescăit. [Pr.: -că-i-] – Plescăi + suf. -tură.

plescăitu sf [At: REBREANU, N. 10 / V: (înv) pleș~, (reg) plis~ / P: ~că-i~ / Pl: ~ri / E: plescăi + -(i)tură] 1 Plescăire (5). 2 (Rar) Fâlfâit. 3 Pleoscăire (4). 4-5 (Mun; îf pliscăitură) Plescăială (3-4).

PLESCĂITÚRĂ, plescăituri, s. f. Zgomot produs de căderea unui obiect în apă, de apa izbită de un corp tare, de lovituri date cu un corp elastic etc. Se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme. REBREANU, R. I 112.

pleșcăitu sf vz plescăitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plescăitúră (-că-i-) s. f., g.-d. art. plescăitúrii; pl. plescăitúri

plescăitúră s. f., g.-d. art. plescăitúrii; pl. plescăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLESCĂITÚRĂ s. v. pleoscăit.

PLESCĂITU s. pleoscăit, pleoscăitură, plescăit. (~ făcută cu limba.)

Intrare: plescăitură
plescăitură substantiv feminin
  • silabație: ples-că-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plescăitu
  • plescăitura
plural
  • plescăituri
  • plescăiturile
genitiv-dativ singular
  • plescăituri
  • plescăiturii
plural
  • plescăituri
  • plescăiturilor
vocativ singular
plural
pleșcăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

plescăitură pleșcăitură

etimologie:

  • Plescăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09