9 definiții pentru plenui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.

plenui[1] vt [At: PSALT. 227 / Pzi: ~esc / E: plean + -ui] (Îrg) A jefui. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A jefui, a prăda, a face plean. Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202.

plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC.

plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc, prad. V. pleșcuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plenuí (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 plenuiáscă

plenuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plenuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: plenui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plenui
  • plenuire
  • plenuit
  • plenuitu‑
  • plenuind
  • plenuindu‑
singular plural
  • plenuiește
  • plenuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plenuiesc
(să)
  • plenuiesc
  • plenuiam
  • plenuii
  • plenuisem
a II-a (tu)
  • plenuiești
(să)
  • plenuiești
  • plenuiai
  • plenuiși
  • plenuiseși
a III-a (el, ea)
  • plenuiește
(să)
  • plenuiască
  • plenuia
  • plenui
  • plenuise
plural I (noi)
  • plenuim
(să)
  • plenuim
  • plenuiam
  • plenuirăm
  • plenuiserăm
  • plenuisem
a II-a (voi)
  • plenuiți
(să)
  • plenuiți
  • plenuiați
  • plenuirăți
  • plenuiserăți
  • plenuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plenuiesc
(să)
  • plenuiască
  • plenuiau
  • plenui
  • plenuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plenui

etimologie:

  • Plean + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09