10 definiții pentru plenui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.

PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.

plenui[1] vt [At: PSALT. 227 / Pzi: ~esc / E: plean + -ui] (Îrg) A jefui. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A jefui, a prăda, a face plean. Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202.

plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC.

plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc, prad. V. pleșcuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, 3 sg. plenuiește, imperf. 1 plenuiam; conj. prez. 1 sg. să plenuiesc, 3 să plenuiască

plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 plenuiască

plenui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plenuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: plenui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plenui
  • plenuire
  • plenuit
  • plenuitu‑
  • plenuind
  • plenuindu‑
singular plural
  • plenuiește
  • plenuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plenuiesc
(să)
  • plenuiesc
  • plenuiam
  • plenuii
  • plenuisem
a II-a (tu)
  • plenuiești
(să)
  • plenuiești
  • plenuiai
  • plenuiși
  • plenuiseși
a III-a (el, ea)
  • plenuiește
(să)
  • plenuiască
  • plenuia
  • plenui
  • plenuise
plural I (noi)
  • plenuim
(să)
  • plenuim
  • plenuiam
  • plenuirăm
  • plenuiserăm
  • plenuisem
a II-a (voi)
  • plenuiți
(să)
  • plenuiți
  • plenuiați
  • plenuirăți
  • plenuiserăți
  • plenuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plenuiesc
(să)
  • plenuiască
  • plenuiau
  • plenui
  • plenuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plenui, plenuiescverb

  • 1. învechit popular A face plean. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202. DLRLC
etimologie:
  • Plean + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.