10 definiții pentru plenui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plenui[1] vt [At: PSALT. 227 / Pzi: ~esc / E: plean + -ui] (Îrg) A jefui. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A jefui, a prăda, a face plean. Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc, prad. V. pleșcuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, 3 sg. plenuiește, imperf. 1 plenuiam; conj. prez. 1 sg. să plenuiesc, 3 să plenuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 să plenuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plenui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plenuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLENUI vb. v. jefui, prăda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plenui vb. v. JEFUI. PRĂDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
plenui, plenuiescverb
-
- Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202. DLRLC
-
etimologie:
- Plean + sufix -ui. DEX '98 DEX '09