14 definiții pentru pledoarie pledorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea cauzei uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

pledoarie sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 223 / V: (rar) ~orie / Pl: ~ii / E: fr plaidoirie] 1 Apărare, susținere, argumentație orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. 2 Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces.

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Cuvîntare pe care o rostește avocatul în fața unei instanțe judecătorești, pentru susținerea cauzei uneia dintre părțile din proces; p. ext. vorbire sau scriere care are ca scop apărarea unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. Vedeam bine încotro își mînă pledoaria adversarul meu. GALACTION, O. I 235. După cîteva întrebări ale președintelui și după pledoaria avocatului... președintele se adresă locuitorilor, întrebindu-i dacă au un apărător. BUJOR, S. 145. Această propunere este una din pledoariile cele mai elocvente în favoarea țăranilor. KOGăLNICEANU, S. A. 223. – Pronunțat: -doa-.

PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].

PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)

PLEDOARÍE ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părți. 2) Susținere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie

pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.

*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pledoaríe (-doa-) s. f., art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile

pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile

Intrare: pledoarie
pledoarie substantiv feminin
  • silabație: -doa- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pledoarie
  • pledoaria
plural
  • pledoarii
  • pledoariile
genitiv-dativ singular
  • pledoarii
  • pledoariei
plural
  • pledoarii
  • pledoariilor
vocativ singular
plural
pledorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.