11 definiții pentru plaur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁUR, plauri, s. m. Formațiune vegetală acvatică, compactă, în care predomină stuful, care plutește la suprafața apei; plav, plavie. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.

PLÁUR, plauri, s. m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.

PLÁUR, plauri, s. m. Formație deasă și compactă de rădăcini și rizomi de stuf, care acoperă mari întinderi în delta Dunării, în chip de insule plutitoare acoperite cu verdeață. V. plavie. Aștepta zadarnic... ivirea insulelor de plaur plutitor. GALAN, B. I 45. În plaurul plutitor, adică în pămîntul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante și tot ce adună și preface moartea, – o viață nouă și înfrigurată fremăta. SADOVEANU, O. A. II 125.

PLÁUR ~i m. Insulă plutitoare la suprafața unei ape formată din vegetație acvatică (în special, din rădăcini, ierburi, rizomi etc.). [Sil. pla-ur] /cf. plat

plàur n. vegetațiune luxuriantă în Delta Dunării. [Singular (refăcut după plural) din plau, de aceeaș origină cu plavie].

pláur n. (rudă cu plavie). Dun. Pămînt plutitor format în bălțĭ din stuf putrezit (pe el cresc pădurĭ de stuf). V. cocĭoc, coșcovă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formația vegetală acvatică numită ~.) 2. v. insulă plutitoare.

PLAUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formația vegetală acvatică numită ~.) 2. plavie, insulă plutitoare, (reg.) cocioc, năcladă, plav. prundoi. (~ este o insulă alcătuită mai ales din formații vegetale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă.

Intrare: plaur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaur
  • plaurul
  • plauru‑
plural
  • plauri
  • plaurii
genitiv-dativ singular
  • plaur
  • plaurului
plural
  • plauri
  • plaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)