14 definiții pentru platou

PLATÓU, platouri, s. n. 1. Podiș. ♦ Câmp amenajat pentru exerciții militare. 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. ♦ Semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase. 3. Tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Încăpere special amenajată pentru filmare într-un studio cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate scenariului, filmări combinate etc. – Din fr. plateau.

PLATÓU, platouri, s. n. 1. Podiș. ♦ Câmp amenajat pentru exerciții militare. 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. ♦ Semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri neferoase. 3. Tavă mare de porțelan sau de metal pe care se aduc mâncărurile sau prăjiturile la masă. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Încăpere special amenajată pentru filmare într-un studio cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate scenariului, filmări combinate etc. – Din fr. plateau.

PLATÓU1, platouri, s. n. Podiș. Un platou puternic, pe care se legăna în valuri finul, creștea frumos, sub norii albi de iunie. GALACTION, O. I 38. I se părea că brigada de pe platoul Bucovei nu știe ce face. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. În stingă începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Determinat adesea prin «de instrucție») Cîmp amenajat pentru exerciții militare.

PLATÓU2, platouri, s. n. 1. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară, cu o față plană pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. 2. (Franțuzism) Tavă mare de metal inoxidabil sau de porțelan, în formă de farfurie întinsă, pe care se așăză unele mîncări și prăjituri pentru a fi aduse la masă. V. t a v ă. 3. Loc într-un studio cinematografic unde se montează scenele care trebuie filmate.

platóu s. n., art. platóul; pl. platóuri

platóu s. n., art. platóul; pl. platóuri

PLATÓU s. 1. v. podiș. 2. platformă. (Pe un ~ larg se înălța fabrica.) 3. v. taler. 4. (TEHN.) placă magnetică.

PLATÓU s.n. I. Loc șes situat în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș. ♦ Câmp destinat pentru instrucție și exerciții militare. ♦ Arie (netedă) situată pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice. II. 1. Suprafață utilată pentru turnarea filmelor. 2. Piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].

PLATÓU s. n. 1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș. ♦ ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m. ◊ câmp de instrucție și exerciții militare. ◊ suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice. 2. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri. (< fr. plateau)

PLATÓU2 ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, având o față plată, pe care se fixează diferite obiecte în vederea prelucrării sau verificării lor. 2) Tavă mare pe care se aduc mâncăruri la masă. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

PLATÓU1 ~ri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; podiș. /<fr. plateau

platou n. șes pe vârful unui munte (= fr. plateau).

*platóŭ n., pl. urĭ (fr. plateau, d. plat, turtit). Podiș, șes pe munte orĭ pe deal: platou Valdaĭ. Cîmp de exercițiŭ p. armată: platou de la Cotrocenĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PLATÓU s. 1. (GEOGR.) podiș, (rar) másă, (pop.) șes, șéstină, (reg.) zăpódie. (Un ~ nu prea înalt.) 2. platformă. (Pe un ~ larg se înălța fabrica.) 3. disc, taler, talger, tas, (înv. și reg.) scáfă, (reg.) táier. (~ al balanței.)

Intrare: platou
platou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular platou platoul
plural platouri platourile
genitiv-dativ singular platou platoului
plural platouri platourilor
vocativ singular
plural