11 definiții pentru platinit platinită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATINÍT s. n. Oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, genn. Platinit.

platinit sn [At: ENC. TEFTN. I, 402 / V: sf / Pl: ? / E: fr platinite, ger Platinit] Aliaj de oțel cu o cantitate mare de nichel, având un coeficient de dilatație termică egal cu cel al platinei (1) și al sticlei, folosit la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc.

PLATINÍT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din fr. platinite, germ. Platinit.

PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, folosit în electrotehnică pentru legăturile de la electrozii becurilor electrice.

PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Fr. platinite.

PLATINÍT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr. platinite].

PLATINÍT s. n. aliaj de oțel și nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr. platinite)

PLATINÍT n. Aliaj de fier și de nichel, întrebuințat la fabricarea conductelor pentru aparatele cu vid și a lămpilor cu incandescență. /<fr. platinite, germ. Platinit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: platinit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platinit
  • platinitul
  • platinitu‑
plural
  • platinituri
  • platiniturile
genitiv-dativ singular
  • platinit
  • platinitului
plural
  • platinituri
  • platiniturilor
vocativ singular
plural
platinită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)