platinit sn [At: ENC. TEFTN. I, 402 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr platinite, ger Platinit] Aliaj de oțel cu o cantitate mare de nichel, având un coeficient de dilatație termică egal cu cel al platinei (1) și al sticlei, folosit la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc.