2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATINÁRE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. – V. platina.

PLATINÁRE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. – V. platina.

platinare sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~nări / E: platina] 1 Acoperire a metalelor sau a altor materiale cu un strat subțire de platină (1). 2 Decolorare a părului prin mijloace chimice, obținându-se astfel o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINÁRE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina.

PLATINÁRE s.f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. [< platina].

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

platina [At: CADE / Pzi: ~nez / E: fr platiner] 1 vt A acoperi obiecte metalice sau alte materiale cu un strat subțire de platină (1). 2-3 vtr (D. femei) A(-și) decolora părul prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină, pentru a-i da aspectul platinei sau pentru a-i proteja suprafața, în special împotriva oxidării; a sufla cu platină. 2. A decolora prin mijloace chimice părul de pe cap dîndu-i o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].

PLATINÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)

A PLATINÁ ~éz tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/și decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

platináre s. f., g.-d. art. platinắrii; pl. platinắri

platináre s. f., g.-d. art. platinării; pl. platinări

platiná (a ~) vb., ind. prez. 3 platineáză

platiná vb., ind. prez. 1 sg. platinéz, 3 sg. și pl. platineáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLÁTINĂ (< fr.) s. f. I. Element chimic (Pt; nr. at. 78, m. at. 195,09, m. sp. 21,45, p. t. 1.774°C, p. f. c. 3.800°C); metal prețios, alb-cenușiu, lucios, dur, foarte maleabil și ductil. Se găsește în natură în stare nativă, aliat în special cu celelalte metale platinice. Este inoxidabil și foarte rezistent la acțiunea acizilor. Se întrebuințează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară, drept catalizator etc. Este cunoscut din sec. 16. În stare pură a fost obținut, în 1803, de W.M. Wollaston. ◊ Negru de p. = pulbere de p. folosită în industrie. II. 1. (La pl.) Piese de contact (ploturi) în formă de pastile solidarizate cu ciocănelul și respectiv contraciocănelul ruptorului de la echipamentul de aprindere al unui motor cu electroaprindere. 2. (FIZ.) Piesă în formă plană, fabricată din (sau aliaj de) platină, care intră în construcția unor aparate (ex. microscopul) și pe care se așază obiectele studiate.

Intrare: platinare
platinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platinare
  • platinarea
plural
  • platinări
  • platinările
genitiv-dativ singular
  • platinări
  • platinării
plural
  • platinări
  • platinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: platina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • platina
  • platinare
  • platinat
  • platinatu‑
  • platinând
  • platinându‑
singular plural
  • platinea
  • platinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • platinez
(să)
  • platinez
  • platinam
  • platinai
  • platinasem
a II-a (tu)
  • platinezi
(să)
  • platinezi
  • platinai
  • platinași
  • platinaseși
a III-a (el, ea)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platina
  • platină
  • platinase
plural I (noi)
  • platinăm
(să)
  • platinăm
  • platinam
  • platinarăm
  • platinaserăm
  • platinasem
a II-a (voi)
  • platinați
(să)
  • platinați
  • platinați
  • platinarăți
  • platinaserăți
  • platinaseți
a III-a (ei, ele)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platinau
  • platina
  • platinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)