2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATÁN1, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu scoarță exfoliată, cu frunze palmat-lobate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.

PLATÁN1, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu frunzele palmate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.

PLATÁN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

PLATÁN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane pe care se așază corpul de cîntărit și greutățile la o balanță; taler.

PLATÁN1, platani, s. m. Arbore exotic cu trunchiul înalt și neted, de culoare verde, cu frunzele palmate; se cultivă și la noi în parcuri ca plantă ornamentală (Platanus). Un mierloi tînăr încerca din cînd în cînd, în platani, o frîntură de cînt. SADOVEANU, O. A. II 188. Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. Sub aleile de platani luna bătea de-a curmeziș, prelungind umbrele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33.

PLATÁN s.m. Arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat și la noi ca plantă ornamentală în parcuri. [Cf. fr. platane, lat. platanus].

PLATÁN s.n. Taler (la unele aparate, la cântare etc.). ♦ Piesă din tablă de oțel laminat, care servește la întărirea tălpilor unor grinzi. [Cf. fr. plateau].

PLATÁN2 s. n. taler (la cântare etc.). ◊ piesă din tablă de oțel laminat, la întărirea tălpilor unor grinzi. (după fr. plateau)

PLATÁN1 s. m. arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca plantă ornamentală. (< fr. platane, lat. platanus, gr. platanos)

PLATÁN1 ~i m. Arbore exotic cu tulpina înaltă și groasă, având scoarță de culoare verzuie, cu coroană mare, bogat ramificată și cu frunze palmate, cultivat ca plantă ornamentală. /<lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane

PLATÁN2 ~e n. Vas (în formă de disc) al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul cântărit. /cf. fr. plateau

platan m. arbore mare și frumos, cu frunze largi, ce împodobește parcurile și aleele (Platanus). V. paltin.

*platán m. (lat. plátanus, de unde, pe cale populară, s’a făcut páltin). Un mare copac din familia plataneelor. – Platanu ajunge pînă la o înălțime de 30 de metri. Are trunchĭu drept regular și nud în mare parte, acoperit de o scoarță verzuĭe care se dezlipește în formă de plăcĭ. Lemnu luĭ e întrebuințat la încălzit și rar în industrie, din cauză că crapă cu timpu. Specia plátanus occidentalis e originară din America de Nord și e cultivată în Eŭropa pentru ornament. Specia plátanus orientális se întinde pin pădurĭ din Italia pînă în Himalaya și se cultivă și pin grădinĭ. Pe amîndoŭă speciile le consideră uniĭ botaniștĭ ca varietățĭ de plátanus vulgáris.

PLATÂN2, platane, s. n. (Înv.) Fiecare dintre cele două farfurioare ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

arțár-platán s. m. (bot.) Varietate de arbore obținută prin încrucișarea arțarului cu platanul ◊ „Muncitorii și tehnicienii [...] vor planta – în zilele următoare – o nouă varietate de arțar-platan, denumită «acer pseudoplatanoidea».” R.l. 12 III 67 p. 3 (din arțar + platan)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

platán2 (taler) (înv.) s. n., pl. platáne

platán1 (copac) s. m., pl. platáni

platán (taler) s. n., pl. platáne

platán (copac) s. m., pl. platáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: platan (copac; -i)
platan (copac; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platan
  • platanul
  • platanu‑
plural
  • platani
  • platanii
genitiv-dativ singular
  • platan
  • platanului
plural
  • platani
  • platanilor
vocativ singular
plural
Intrare: platan (taler; -e)
platan (taler; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platan
  • platanul
  • platanu‑
plural
  • platane
  • platanele
genitiv-dativ singular
  • platan
  • platanului
plural
  • platane
  • platanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)