10 definiții pentru platan (taler; -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

platan2 sn [At: PONI, F. 39 / Pl: ~e / E: cf ger Platte(n), fr plateau] 1 Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit sau greutățile Si: taler. 2 (Pop) Vas în care se duce mâncare la câmp.

PLATÁN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

PLATÁN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane pe care se așază corpul de cîntărit și greutățile la o balanță; taler.

PLATÁN s.n. Taler (la unele aparate, la cântare etc.). ♦ Piesă din tablă de oțel laminat, care servește la întărirea tălpilor unor grinzi. [Cf. fr. plateau].

PLATÁN2 s. n. taler (la cântare etc.). ◊ piesă din tablă de oțel laminat, la întărirea tălpilor unor grinzi. (după fr. plateau)

PLATÁN2 ~e n. Vas (în formă de disc) al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul cântărit. /cf. fr. plateau

PLATÂN2, platane, s. n. (Înv.) Fiecare dintre cele două farfurioare ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

platán (taler) s. n., pl. platáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLATAN s. taler, talger. (~ al unei balanțe.)

Intrare: platan (taler; -e)
platan (taler; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platan
  • platanul
  • platanu‑
plural
  • platane
  • platanele
genitiv-dativ singular
  • platan
  • platanului
plural
  • platane
  • platanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)