PLASTOMER, plastomeri, s. m. Produs macromolecular care, în anumite intervale de temperatură, poate suferi deformații permanente. – Din fr. plastomère.

plastomer sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr plastomère] Produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente.

PLASTOMER, plastomeri, s. m. Produs molecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații. – Din fr. plastomère.

PLASTOMER s.m. (Chim.) Produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente. [< fr. plastomère, cf. gr. plastos – modelat, meros – parte].

PLASTOMER s. m. conținutul de plastide al citoplasmei. (< fr. plastomère)

plastomer s. m., pl. plastomeri

plastomer s. m., pl. plastomeri

plastomer s. m., pl. plastomeri

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-. □ ~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.