PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.

plastă¹ sf [At: I. IONESCU, M. 549 / V: (reg) plas sn, (reg) plast sn, ~tră, plaștie (Pl: ~ii) / Pl: ~te, (reg) plăști / E: bg пласт, srb plast] 1 (Pop) Claie sau căpiță de fân, de cereale, a cărei mărime variază după regiuni. 2 (Reg) Fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură etc. care servesc la susținerea fagurilor.

plastă² sf [At: PAMFILE, DUȘM. 262 / E: ngr πλάστης] (Reg; în superstiții) 1 Arătare. 2 Fantomă.

PLASTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.

PLASTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plastră (I. IONESCU, M. 549) s. f.

plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.

plas¹ sn vz plastă¹

plast sn vz plastă¹

plast² sn vz plastă¹

plastră¹ sf vz plastă¹

plaștie sf vz plastă¹

PLASTRĂ s. f. v. plastă.

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (reg.) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

plastă (căpiță) s. f., g.-d. art. plastei; pl. plaste

PLASTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

plastă², s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.

plastă¹, plaste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.