plasmoliză sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr plasmolyse] (Blg) Micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei din țesutul vegetal viu pus într-o soluție concentrată.

PLASMOLIZĂ s.f. (Biol.) Micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei din țesutul vegetal viu pus într-o soluție concentrată. [< fr. plasmolyse, cf. gr. plasma – formație, lysis – distrugere].

PLASMOLIZĂ s. f. (biol.) micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei în condiții de hipertonicitate a mediului. (< fr. plasmolyse)

plasmoliză s. f., g.-d. art. plasmolizei; pl. plasmolize

plasmoliză s. f., g.-d. art. plasmolizei; pl. plasmolize

plasmoliză s. f. liză

PLASMO- „plasmă, citoplasmă”. ◊ gr. plasme, „lucru modelat, modelare” > fr. plasmo-, germ. id., engl. id. > rom. plasmo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă de trecere între elementul reticular și plasmocitul diferențiat; ~cid (v. -cid), s. n., medicament gametocid; ~cit (v. -cit), s. n., celulă reacțională cu funcții importante în mecanismul de apărare umorală a organismului, secretînd globulinele anticorpi; ~dermă (v. -dermă), s. f., zonă citoplasmatică, periferică hialină, prezentă la organismele unicelulare; ~desme (v. -desmă), s. f. pl., filamente citoplasmatice care traversează membrana celulară și fac legătura cu celulele vecine; ~ditrofoblast (v. di-, v. trofo-, v. -blast), s. n., celulă alcătuită dintr-o masă citoplasmatică sincițială, în care nucleii sînt dispersați în mod neregulat; ~fag (v. -fag), adj., (despre paraziți) care absoarbe substanțele citoplasmatice din planta-gazdă; ~gamie (v. -gamie), s. f., contopire citoplasmatică a gameților, dar fără unirea nucleilor; sin. plastogamie; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a citoplasmei; sin. plasmogonie; ~gonie (v. -gonie), s. f., plasmogeneză*; ~id (v. -id), s. m., formație luminoasă de plasmă cu densitatea apropiată de cea a aerului, care este stabilă pentru puțin timp și numai în anumite condiții; ~litic (v. -litic₂), adj., rezultat prin plasmoliză; ~liză (v. -liză), s. f., deshidratare a citoplasmei și contractare a membranei celulare din cauza scăderii presiunii osmotice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a micșorării volumului celulelor în cursul plasmolizei; ~nemă (v. -nemă), s. f., filament protoplasmatic care comunică coplastidele; sin. trofonemă; ~ptiză (v. -ptiză), s. f., 1. Proces de localizare a necrozei, în care partea vătămată este acoperită cu o membrană. 2. (în medii hipotonice) Umflare și eliminare a citoplasmei la exteriorul celulei bacteriene; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a plasmei în țesuturi, ca urmare a creșterii permeabilității pereților vasculari datorită unor leziuni ale acestora; ~rexie (v. -rexie), s. f., rupere a unei celule și pierderea citoplasmei; ~schiză (v. -schiză), s. f., rupere a citoplasmei; ~sferă (v. -sferă), s. f., centura de plasmă a globului terestru; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a substanței protoplasmatice; ~tip (v. -tip), s. n., totalitate a materialului genetic situat în afara nucleului celulei; sin. plasmon; ~tomie (v. -tomie), s. f., diviziune a plasmodiului în două sau în mai multe părți nucleate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic și membranos din nucleul celular, care se resoarbe în timpul mitozei; sin. plasmatozom*.