PLASMALEMĂ, plasmaleme, s. f. (Bot.) Peliculă fină, semipermeabilă, a protoplasmei, care se află sub membrana celulozică și reglează schimburile dintre celulă și mediu. – Din fr. plasmalemma.

plasmalemă sf [At: DEX² / Pl: ~me / E: fr plasmalemma] Peliculă fină, semipermeabilă, a protoplasmei, care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celule și mediu.

PLASMALEMĂ, plasmaleme, s. f. (Bot.) Peliculă fină, semipermeabilă, a protoplasmei, care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celulă și mediu. – Din fr. plasmalemma.

PLASMALEMĂ s. f. peliculă protectoare, mai densă, a citoplasmei. (< fr. plasmalemme)

plasmalemă s. f., g.-d. art. plasmalemei; pl. plasmaleme

plasmalemă s. f., g.-d. art. plasmalemei; pl. plasmaleme

plasmalemă s. f., g.-d. art. plasmalemei; pl. plasmaleme

PLASMA- „plasmă”. ◊ gr. plasma „lucru modelat” > fr. plasma-, germ. id., engl. id., > rom. plasma-. □ ~ginogam (v. gino-, v. -gam), adj., (despre un zigot) care are numai citoplasmă maternă; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană fină a protoplasmei care reglează schimburile dintre celulă și mediu; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a plasmei sanguine.