3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTÁT s. n. Plantare. – V. planta.

PLANTÁT s. n. Plantare. – V. planta.

plantat2, ~ă a [At: GALACTION, O. A. II, 392 / Pl: ~ați, ~e / E: planta] 1 (D. puieți, răsaduri etc.) Înfipt cu rădăcinile în pământ pentru a se dezvolta. 2 (Rar; d. terenuri) Pe care s-au plantat puieți, răsaduri etc. 3 (Pan) Așezat. 4 (Pan; d. stâlpi, pari etc.) Fixat în pământ. 5 (D. teren) Pe care s-au îngropat mine, după un anumit sistem, pentru a le face să explodeze.

plantat1 sn [At: SCÎNTEIA, 1965, nr. 6589 / E: planta] 1-4 Plantare (1-2, 4-5). 5 (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru plantarea răsadurilor, a puieților etc. 6 (Pan) Așezare.

PLANTÁT s.n. Plantare. ◊ Mașină de plantat = mașină folosită pentru plantarea răsadurilor, a puieților etc. [< planta].

PLANTÁT s. n. plantare. (< planta)

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

planta [At: ASACHI, S. I, 218 / V: (înv) plăn~, plân~ / Pzi: ~tez, 3 (înv) plantă / E: fr planter, lat plantare] 1 vt A înfige puieți, răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ, la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a sădi, (înv) a plăntălui (1). 2 vt A acoperi un teren cu puieți, rădăcini etc. Si: a sădi, (înv) a plăntălui (2). 3 vt (Pan) A așeza. 4 (Pan) A fixa stâlpi, pari etc. în pământ. 5 vr (Îe) A se ~ în fața cuiva A se opri inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 6 vt A îngropa o mină pe o porțiune de teren după un anumit sistem, spre a o face să explodeze Si: a mina. 7 (Frr) A părăsi brusc.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. V. sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ Fig. A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. ◊ (Refl., în expr.; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

A PLANTÁ ~éz tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească.

*plantéz v. tr. (lat. plantare, fr. planter). Răsădesc, pun o plantă în pămînt ca să prindă rădăcină. Vîr, înfig: a planta steagu în pămînt (maĭ des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: poliția plantase gardiștĭ la toate ĭeșirile. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc în picĭoare undeva: cerșitoriĭ se plantase la ușa bisericiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: plantat (adj.)
plantat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantat
  • plantatul
  • plantatu‑
  • planta
  • plantata
plural
  • plantați
  • plantații
  • plantate
  • plantatele
genitiv-dativ singular
  • plantat
  • plantatului
  • plantate
  • plantatei
plural
  • plantați
  • plantaților
  • plantate
  • plantatelor
vocativ singular
plural
Intrare: plantat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantat
  • plantatul
  • plantatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • plantat
  • plantatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: planta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • planta
  • plantare
  • plantat
  • plantatu‑
  • plantând
  • plantându‑
singular plural
  • plantea
  • plantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plantez
(să)
  • plantez
  • plantam
  • plantai
  • plantasem
a II-a (tu)
  • plantezi
(să)
  • plantezi
  • plantai
  • plantași
  • plantaseși
a III-a (el, ea)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • planta
  • plantă
  • plantase
plural I (noi)
  • plantăm
(să)
  • plantăm
  • plantam
  • plantarăm
  • plantaserăm
  • plantasem
a II-a (voi)
  • plantați
(să)
  • plantați
  • plantați
  • plantarăți
  • plantaserăți
  • plantaseți
a III-a (ei, ele)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • plantau
  • planta
  • plantaseră
plănta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plantat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Mașină de plantat = mașină folosită pentru plantarea răsadurilor, a puieților etc.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi planta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

planta plănta plânta

  • 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sădi attach_file un exemplu
    exemple
    • Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2.
      surse: DLRLC
  • 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc..
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • exemple
      • Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie reflexiv A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: proțăpi
    • 2.3. A instala un decor (în scenă, pe un platou de filmare).
      surse: MDN '00
  • 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mina
  • 4. A fixa cu insistență.
    surse: MDN '00
  • 5. familiar A părăsi brusc pe cineva.
    surse: MDN '00

etimologie: