4 intrări

school Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plano- ec vz plan-2

PLANO1- elem. „plan, organizare”. (< fr. plano-, cf. lat. planus, neted)

PLANO2-, -PLÁN elem. „care migrează”, „care plutește”. (< fr. plano-, -plane, cf. gr. planos, rătăcitor)

DE PLÁNO loc. adv. (Jur.) Cu drepturi depline. – Loc. lat.

IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

in-plano sni, ain [At: DEX / At: lat in plano] 1-2 (Format al unei cărți sau al unui ziar) în care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 3-4 (Carte sau ziar) de format in-plano (2).

IN-PLÁNO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLÁNO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].

PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus].

IN-PLÁNO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*de pláno (lat.) (de-pla-) loc. adv.

in-pláno2 (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANO-2 „care migrează, care se mișcă”. ◊ gr. pianos „rătăcitor, migrator” > fr. plano-, germ. id., engl. d. > rom. plano-.~cit (v. -cil), s. n., celulă migratoare; ~spor (v. -spor), s. m., spor ciliat mobil; ~topochinezie (~topokinezie) (v. topo-, v. -chinezie), s. f., sindrom caracterizat prin pierderea simțului orientării spațiale a mișcărilor și a integrării spațiale a obiectelor.

PLANO-1 „plan, organizare”. ◊ L. planus „neted, întins” > fr. plano-, germ. id., engl. id. > rom. plano-.~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; sin. tipar înalt; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă care indică organizarea planificată a operațiilor din cadrul unui ciclu.

Intrare: plano (pref. - migrare)
plano2 (pref. - migrare)
prefix (I7-P)
  • plano
Intrare: de plano
  • silabație: de pla-no info
compus
  • de plano
Intrare: in-plano (adj.)
in-plano1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
plural
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
  • in-plano
vocativ singular
plural
Intrare: in-plano (s.n.)
in-plano2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-plano
  • in-planoul
plural
  • in-planouri
  • in-planourile
genitiv-dativ singular
  • in-plano
  • in-planoului
plural
  • in-planouri
  • in-planourilor
vocativ singular
plural

de plano

etimologie:

in-plano (adj.)

  • 1. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere (Format de) foaie imprimată și împăturită în două.
    surse: DN MDN '00

etimologie:

in-plano (s.n.)

  • 1. Carte sau ziar care are format in-plano.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: