plano- ec vz plan-²

PLANO- v. plan¹-.

PLANO²-, -PLAN elem. „care migrează”, „care plutește”. (< fr. plano-, -plane, cf. gr. planos, rătăcitor)

PLANO¹- elem. „plan, organizare”. (< fr. plano-, cf. lat. planus, neted)

DE PLANO loc. adv. (Jur.) Cu drepturi depline. – Loc. lat.

IN-PLANO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

in-plano sni, ain [At: DEX / At: lat in plano] 1-2 (Format al unei cărți sau al unui ziar) în care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 3-4 (Carte sau ziar) de format in-plano (2).

-plan³ [At: DN³ / E: fr -plane, it -plano] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 Plan (52-53).

plan²- [At: DN³ / V: plani-, plano- / E: fr plani-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plan (9). 3 Cu formă plană (53) Si: plat.

plani- ec vz plan-² corectat(ă)

IN-PLANO adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind deci o filă sau două pagini; (despre cărți și ziare, adesea substantivat) care are acest format. – Loc. lat.

IN-PLANO adj., s.n. invar. (Format de) foaie imprimată și împăturită în două; (carte) care are acest format. [< fr., lat. in-plano].

-PLAN² Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus].

PLAN¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus].

PLANI- v. plan¹-.

IN-PLANO adj. inv., s. n. (format de foaie) imprimată și împăturită în două. (< fr., lat. in plano)

-PLAN² elem. plano²-.

PLANI- elem. „plan, neted, întins”. (< fr. plani-, cf. lat. planus)

!plano (de ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (respingere ~, a respinge ~)

in-plano² (lat.) s. n., art. in-planoul; pl. in-planouri

in-plano¹ (lat.) adj. invar. (volume ~)

*de plano (lat.) (de-pla-) loc. adv.

in-plano² (lat.) s. n., art. in-planoul; pl. in-planouri

in-plano¹ (lat.) adj. invar.

in-plano adj. invar.

PLANO-₁ „plan, organizare”. ◊ L. planus „neted, întins” > fr. plano-, germ. id., engl. id. > rom. plano-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; sin. tipar înalt; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă care indică organizarea planificată a operațiilor din cadrul unui ciclu.

PLANO-₂ „care migrează, care se mișcă”. ◊ gr. pianos „rătăcitor, migrator” > fr. plano-, germ. id., engl. d. > rom. plano-. □ ~cit (v. -cil), s. n., celulă migratoare; ~spor (v. -spor), s. m., spor ciliat mobil; ~topochinezie (~topokinezie) (v. topo-, v. -chinezie), s. f., sindrom caracterizat prin pierderea simțului orientării spațiale a mișcărilor și a integrării spațiale a obiectelor.

PLANI- „plan, neted, întins”. ◊ L. planus „neted” > fr. plani-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. plani-. □ ~edru (v. -edru), adj., care are suprafețe plane; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea suprafețelor plane; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul plat; ~sferă (v. -sferă), s. f., hartă în care sînt reprezentate cele două emisfere ale globului pămîntesc sau ale sferei cerești.