planimetru sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~re / E: fr planimètre] Instrument care servește la măsurarea suprafețelor pe hărți, planuri sau diagrame prin parcurgerea conturului acestora.

PLANIMETRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea ariilor figurilor plane.

PLANIMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr. planimètre].

PLANIMETRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr. planimètre)

PLANIMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea ariei figurilor plane (pe o hartă sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre

planimetru (desp. -me-tru) s. n., art. planimetrul; pl. planimetre

planimetru (-me-tru) s. n., art. planimetrul; pl. planimetre

planimetru s. n. (sil. -tru), art. planimetrul; pl. planimetre

PLANI- „plan, neted, întins”. ◊ L. planus „neted” > fr. plani-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. plani-. □ ~edru (v. -edru), adj., care are suprafețe plane; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea suprafețelor plane; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul plat; ~sferă (v. -sferă), s. f., hartă în care sînt reprezentate cele două emisfere ale globului pămîntesc sau ale sferei cerești.