PLANCTO- /PLANCTONO- elem. „plancton”. (< fr. plancto-, planctono-, cf. gr. plankton, -onos, rătăcitor)

PLANCTONO- elem. plancto-.

PLANCTO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos „care rătăcește, flotant” > fr. plancto-, germ. plankto-, engl. id. > rom. plancto-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante microscopice care plutesc în părțile superficiale ale apelor; sin. fitoplancton; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul; sin. planctonologie.

PLANCTONO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos, onos „rătăcitor, flotant” > fr. planctono-, germ. planktono- > rom. planctono-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu plancton; ~fit (v. -fit), adj., (despre specii vegetale) care trăiește numai în fitoplancton; ~logie (v. -logie₁), s. f., planctologie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru capturarea organismelor planctonice din apele curgătoare.