PLANCTONO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos, onos „rătăcitor, flotant” > fr. planctono-, germ. planktono- > rom. planctono-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu plancton; ~fit (v. -fit), adj., (despre specii vegetale) care trăiește numai în fitoplancton; ~logie (v. -logie₁), s. f., planctologie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru capturarea organismelor planctonice din apele curgătoare.